DUST

[Lizzie Craig]

Uite, poate nu mai intru si il pun acum.
Va rog frumos, nu va speriati.
Sa imi spuneti ce nu veti intelege.


###
"E frig... Zapada alba... Ce e 'alba'? Ce e 'zapada'? Este ceva ce nu e rosu. Ceva ce nu e rosu. Ce este atunci...? Nu!"
"Esti bine?"
"Esti bine?"
"Esti bine?"
###

"Esti bine?!"
Deodata... mi'am simtit capul ametit. Nu... nu vedeam! Ce se intampla cu mine? Am gemut incet, dar in acelasi timp m'am oprit in loc. Daca as fi cazut?

###
"Esti bine?"
###

"Oh, Doamne! Ce a patit?"
"Nu stiu... Poate se simte rau..."

###
Stateam jos pe iarba uda, in fata unei vile. Mi'am scos cartea din ghiozdan si am inceput sa citesc. Cand am ajuns la al doilea capitol, am simtit ceva care imi atingea genunchii. Am privit in jur si am vazut o umbra ciudata. Inima a inceput sa'mi bata puternic. Nu respiram, nu respiram....
"Cum te numesti?"
Umbra... avea voce...
"Alice..." s'a auzit un glas tremurand.
###

"Alice..."

###
"Si tu...?" acelasi glas feminin.
Umbra se uita la genunchii mei si atunci am realizat ca sangeram.
"E vina ta..." Era acelasi sunet mult prea bine cunoscut. "Oricum... nu mi'ai zis cum te numesti..."
"Incepe cu R"
###

"Incepe cu R"

###
"Da, cu R!"
Am simtit o lovitura in stomac. Am incercat sa tip, dar nu am putut, deoarece mi'a acoperit gura cu mana sa. Insa puteam sa vad. Da, puteam sa vad. Nu era o umbra. Era un el. Un tip... Nu realizam. Ce era asta? Nu gandeam. Il vedeam si totusi nu stiam. Nu retineam nimic din el. Era in fata mea. Dar nu stiam cum arata.
###

"Ce tot face?!"

###
"Acum, de ce nu gandesti ca sunt mult mai puternic decat esti tu in acest moment? De ce?"
###

"NU!" am tipat eu.
Imediat am deschis ochii, observand ca sunt defapt...
"Acasa..."
Gafaiam.
"Doamne, Ally! Ce tot faci?"
M'am uitat in stanga mea. Era ea. Era Anne. Eram in pat. O data ce mi'am dat seama, am si sarit pe podea.
"Unde sunt? Ce fac eu aici? Trebuia sa fiu la scoala!"
Anne a aprins o lampa.
"Cum? Ce tot ai?"
"Ce s'a intamplat?!" am vrut eu sa stiu.
"Nimic si, te rog, nu mai tipa. O sa trezesti pe cineva."
"Unde sunt?" am repetat, de data asta mai calma.
"Acasa, in camera mea."
"Sigur? Sigur nu e un vis? Acum cateva minute eram la scoala si tu... disparusesi si..."
"Hei... Alice... N'am chef de glume acum."
A stins lampa, asezandu'se inapoi pe perna.
"Noapte buna!"
A inchis ochii.
Nu. Nu m'am miscat niciun centimetru. Aveam nevoie de o explicatie.
"Vino!"
M'am bosumflat.
"Dar...?"
"Vorbim maine dimineata! Culca'te acum!"
"Promiti?"
"Promit..."
A adormit. Peste cateva secunde si eu...




Pareri, please