In cautarea unui vampir [+16][complete]

[Alice Swan]

Prietenul

Zilele treceau insa planurile mele nu mergeau conform am stabilt, acei copii erau mult prea traumatizati pentru a deveni o armata impotriva criminalilor iar eu incapabil sa fac vampiri totul se rezuma la un lucru .Sa il gasesc pe Mark, insa acest lucru uneori mi se parea aproape imposibil mai ales in Franta ar fi ca si cum as cauta acul in carul cu fan. Astazi mi-am amintit de trecutul meu .Totul a inceput desigur cu nasterea mea cu primele momente de fericire si cu copilaria mea peste care voi trece deoarece nu sa intamplat nimic interesant, insa as vrea sa ma opresc la varsta de 9 ani cand a inceput tot firul povestii.Certuri ,batai din cauza banilor a casei astea au fost marul discordiei si impulsul ca tatal meu sa cada in patima bauturii iar dupa pierderea serviciului mama la urmat pe tatal meu stiind prea bine ca era insarcinata, insa nu ia pasat, de fratele meu care nu s-a mai nascut. Nu stiu ce sa intamplat cu el deoarece nici un medic nu primea alcolice asa ca nici nu au indraznit sa mearga ,in acele momente scurte cand erau trezi.Apoi au urmat batai pe care nu vreau sa le spun deoarece nu imi place sa ma plang, aceasta a fost destinul meu si trebuie respectat .Aceste batai au fost pe durata a 4 ani si m-am obisnuit si pot spune ca nu imi venea sa cred cum inca mai rezistam. Insa intr-o seara vecinul meu Mark un barbat inalt de vreo 25 de ani brunet, cu niste ochi albastri si mari ,despre care nu stiam multe.Stiam doar ca nu avea copii sau sotie era singur pe lume si ca lipsea uneori cateva luni de acasa apoi revenea era un tip foarte ciudat uneori statea ore intregi la geam noaptea si privea stelele iar apoi disparea fara urma ,ma vazut de multe ori privindu-l ,nu doream sa il spionez ci pur si simplu ma plictiseam .Surprinderea mea a fost ca intr-o seara sa il vad in camera mea.Era foarte usor sa intri deoarece casa nu era pazita de nimeni, oameni nu intrau din respectul pe care mi-l acordau mie, mereu compatimindu-ma ca am o soarta atat de nenorocita si ca nu inebuneam in situatia in care eram.Mark a inceput sa imi controleze sertarele, insa nu a avut timp sa caute mult deoarce am intrat in camera.
"Domnule Mark ce cautati in camera mea?"
"Shh!Nu tipa nu iti fac nici un rau ma bucur ca ma recunosti nu vrei sa faci o mica plimbare? "
Si m-am supus fara sa comentez era ceva ciudat eu mereu eram precaut si ma gandeam la consecinte, insa cu acest om ma simteam in siguranta parca imi doream sa il urmez pana la caputul lumii.Am ajuns in parc, era tarziu,deja trecut de miezul noptii ,insa oricum nimeni nu isi facea griji daca eram sa nu acasa nimeni nu ma mai astepta.
"Te urmaresc de ceva vreme ..esti foarte puternic mi-ai putea fii un amic foarte bun ce zici vrei si asa nu ai prieteni?"Imi spuse el iar acele cuvinte ma lovira usor era adevart nu aveam prieteni ,insa asta nu ii dadea nici un drept sa mi-o spuna verde in fata.
"Nu am prieteni, insa mai bine singur decat in companie proasta"Ma privit lung nu se astepta sa ii zic aceste lucruri, insa nu se arata jicnit ba chiar din contra.
"Imi place cum gandesti ,ai personalitate, insa trebuie sa privesti dincolo de orgoliu ca sa poti supravietui.Vino cu mine am se te prezint prietenilor mei niste persoane foarte dragute."
Singurul lucru la care ma gandeam in acele momente era la o posibila intalnire cu niste traficanti de droguri care doreau sa mai adauge inca o persoana pe lista lor de decedatii,insa l-am urmat.In acele momente cred ca eram in stare sa ma si droghez nu pentru a parea cool sau curajos poate pentru a uita macar un moment de probleme.Ma dus prin niste cartiere in care se putea distinge clar cine locuia in fiecare bloc deoarece mirosul era insuportabil oameni mizerabili si la propriu si la figurat, imi era scarba de ceea ce vedeam.
"Nu am ce face trebuie sa trecem pe aici nici mie nu imi place, insa acesti oameni sunt norocosi nimeni nu iar ucide pana si criminalilor le este scarba de ei.De aceea exista sinucideri ei sunt cei de la care a plecat acest eveniment fericit pentru ei."
"Da aveti dreptate,nici eu nu i-as ucide daca as fii criminal, insa unori miar placea sa fiu sa omor persoanele pe care le urasc!"am spus-o fara sa ma gandesc ,pur si simplu aceste cuvinte au venit din interiorul meu iar aceste cuvinte lau facut sa zambeasca strengareste.
"Ai grija ce iti doresti!" Intr-un fel m-am speriat de cuvintele lui, insa nu am plecat si nici nu puteam sa plec nici macar nu stiam unde ma aflu.Am luat-o pe o alee micuta si ingusta am mers inca jumatate de ora fara ca nimeni sa vorbeasca.
"Am ajuns".O intalnire cu traficantii de droguri in cimitir ,aproape imposibil ,da eram in fata unui cimitr ceva foarte ciudat pentru o intanlire cu niste persoane dragute.Am facut un pas in cimitir mergand printre morminte ,era prima oara cand imi era cu adevarat frica.
Va urma

Ma bucur ca va place si imi cer scuze de eventualele greseli de tastare.