Viata, asa cum e...Sau nu?

[Kasumi Mikoto]

Part two:
It becomes complicated

Dar in dimineata urmatoare, cu gandul la ce tocmai se intamplase cu o seara inainte, am facut un apel la “Neimportant”
-Nu, draguta. Te descurci, imi spuse acesta.
O738509762. Nemlen...
Nemlen...Nemlen... IMPOSIBIL SA FIE...!
-Mama! Ies putin afara!
-Dar micul dejun?
-Am mancat, am mintit eu.
-Ce?
-Un mar...Dar apoi am adaugat la repeleaza: Pe langa painea cu unt si alea 3 rosii cu care am asortat salata de vinete...
Spirale argintii...Niste lumini ciudate... Un zid. Acelasi zid cu ziarul vechi de secole. “2019”. Am mers langa copacul in care spiritul meu se adapostise data trecuta. Ceva imi spunea ca Jorg Nemlen va fi acolo.
-Ah... Verflix! Meine Buche!*
Si iata-l! Acelasi batranel ciudat cu ochelarii caraghiosi si palaria verde pe cap, stand, de asta data, aplecat in mijlocul strazii, unde imprastiase o groaza de carti.
-Ai-ai-a! Salele!
-Sa va ajut? am zambit eu.
Chiar mi-a facut placere sa-i vad figura. Era vadit surprins, lucru care il facea si mai caraghios, avand in vedere faptul ca avea ochii cat cepele, iar ochelarii dublau efectul.
-Rain?!
-Ah, so!*
-Stii germana?
-Sigur(ca nu)! v-am auzit pe dumneavoastra. Am venit aici cu un scop urgent.
-A aparut Wolff azinoapte?
-Da, si ceva imi spune ca deja ii pare rau. Dar mai important: Care e numarul dumneavoastra de telefon?
-O 7 3 8 5 0 9 7 6 2, warum?**
-Ah... De curiozitate. Telefonul e mostenit?
-Oh, nein!***
-Si cam de cand e al dumneavoastra?
-De prin...1997(?).
Casa cu acoperis bleou. Copacul din curte, gardul viu, gradina de capsuni innecata in zapada...Totul! Era casa mea. Ei bine, a parintilor mei, ca eu abea ma nascusem...
-De ce? mai intreba Jorg Nemlen.
-Pentru ca voiam sa va aduc la cunostinta un dialog intre dumneavoastra si mama. Asta daca din 1997 si pana acum nu l-ati uitat!
-Ah! Der dialoge...Aber meine leibe Freunde Dalia ist Vorsatzlich und kleine Stur.**** Pai sa iti explic: cand te-ai nascut tu, Dalia si-a pierdut outerile, ca sa nu piarda sarcina. Si ea era tot Nimfa. Cand o Nimfa isi pierde puterile, uita tot ce e legat de ele. Mama ta nu si-ar mai aduce aminte nici daca ai lovi-o-n cao cu o jucarie CREEATA de fata cu ea.
-Da` bine, Domnule Nemlen. Dumneata esti dovada VIE si la ora actuala ca mama a fost Nimfa.
-Cum am zis, kleine kind, deine Mutter ist ubeshaupt Stur.**** Ceea ce trebuie sa faci(pentru ca pe Wolff ce nu-l omoara il intareste) este sa pleci, ca sa nu iti pui in pericol familia. Nu te speria, o sa tea jut. Fa-ti un bagaj sumar fi vino la mine maine dimineata la ora 6. Asta o sa fie pe la pranz aici, intrucatn fusul orar e decalat. Sa nu lasi bilete.
-Dar...
-SO STUR! Nie Bemerkungen!*****
-Ce trebuia sa fac?! Nu ma puteam trezi!? Trebuia sa fie un vis!
-Nu e. ma asigura, trist, domnul Nemlen.
Ei, daca asta trebuia sa fie, atunci sa fie!
-La 6? am zis eu incecand sa zambesc.
-La sase! imi arata iarasi dintii lipsa.