O surpriza placuta

[Bell Evans]

Alaturi de Al, Issa si Matt, cercetasa porni spre Capul de Mistret. Pasii ei erau la fel de absenti ca si prezenta ei. Nu isi putea scoate din cap persoana lui, chiar daca stia ca acum ii era aproape indiferenta. Se certasera, iar asta o durea cel mai mult. Insa cum putea reactiona?
Prefera sa ofteze incetisor si sa isi stearga cele cateva lacrimi ce se adunara in coltul ochiului. Nu trebuia sa dea de banuit, vroia sa ramana cu durerea. Pentru ca era singura dovada fizica ce ii arata ca el existase, o iubise, iar acum probabil incepuse sa o uite.
"-Bellyshor, ce e cu tine?" murmura Alice, iar fata tresari. O vazu pe astropufa stand langa ea. Matt si Issa disparusera.
"-Unde s'au dus astia doi?!" intreba Bell, confuza. "Nu am vazut cand ai plecat" continua ea.
"-Esti prea cufundata in ganduri ca sa realizezi ce se intampla in jurul tau. Matt si Issa au plecat la ceainaria doamnei Puddifoot" sopti Alice, serioasa.
"-Ohh, inteleg" raspunse Bell, lasand inca un oftat sa ii scape. Dupa sora ei Rose, Alice era cea mai buna prietena pe care o avea la castel. Bineinteles ca si celelalte cercetase ii erau ingrozitor de apropiate, le iubea pe toate la fel de mult. Dar Al trecuse prin ce trecea ea. Si stia cum se simte, cum reactioneaza.
"-Deci, vrei sa'mi spui ce ai patit?" o intreba Al, cercetand'o cu privirea.
"-Ne'am certat inainte sa vin la Hogwarts. Si imi e foarte dor de el, chiar daca am ajuns la concluzia ca nu ne potrivim deloc" sopti Bell, iar alte cateva lacrimi ii cazura pe obraji.
"-Stai stai. Cum adica nu sunteti potriviti?!?!?!" zise Alice, socata. "Va intelegeati bine" continua ea.
"-Da..numai ca am ajuns la concluzia ca grupul lui de prieteni e oribil. Si tot asa. Al, nu te supara, dar chiar nu mai vreau sa vorbesc despre asta..Doare.." murmura Bell, stergand ultimele picaturi calde cu maneca bluzei..