Epilogul amintirilor.

[Mylene Lycoris OddCat]

Merci pentru comentarii. :]

Înjurãturile

Am înjurat printre dinþi când coliziunea dintre prostul de mine ºi parapetul cu un etaj mai jos se realizã, dar bine mãcar cã aveam o piedicã înainte de a mã zdrobi de asfalt. Ricoºând ca o minge, am aterizat cât se poate de [strike]rãu[/strike] graþios, apoi m-am uitat în sus, la gemaurile apartamentului meu. N-aveau sticlã. Cum naiba n-am realizat chestia asta ÎNAINTE de a mã muta aici din casa familiei Dursley?! Bun, mãcar nu murisem cãlcat de vreo entitate d-asta Încuiatã, maºinã, parapetul ãla nenorocit mã oprise. Cred cã totuºi mi-am rupt ceva. ªi eram major. ªi puteam face vrãji. Da' nu ºtiam vraja potrivitã, asta-i buba. Am înjurat din nou ºi m-am trezit cu o poºetã în cap ºi cu un þiuit enervant blocat prin urechi:

- Miºcã, jigodie!

Ce þi-e ºi cu Încuiaþii ãºtia, bã...

*

Prostia doare

- Eºti prost.
- ªtiu...
- Eºti prost, Tom.
- ªtiu...

Se sãturase de refrenul acela mediocru care se repeta odatã la câteva zile/ore/minute/ce vreþi voi. Se sãturase ºi de incompetenta care-ºi dãdea aere, care se credea mare ºi tare ºi tam-tam-uri din astea de prost gust, dar ce credea ea, cã dacã se va împrieteni cu Lordul Întunecat va avea parte de flori, bãieþi, inorogi/unicorni ºi alte ifose feminine? Þi-ai gãsit - dacã vroia din astea, putea sã se mute la Cercetaºi, ºi aºa mare parte din familia ei era acolo. Tom înjurã ºi îºi ridicã bagheta, îngropând vârful acesteia în clavicula fetei, pãrând exasperat de prostia acesteia. În ochii sãi ce aveau sclipiri roºiatice se citi pentru o clipã nebunia, apoi el recitã la perfecþie urmãtorul vers:

- Bellatrix, sincer sã fiu, nu cred cã Lordul îþi va mai acorda o a doua ºansã, draga mea.

Apoi, rânjind, murmurã:

- Abracadabra.

_____________
Puþine, dar sper sã vã placã.