Un nas însângerat

[Klavdia Belikov]

Madam Pomfrey ne-a ajutat imediat pe mine ºi Dobby sã o aºezãm pe Sophie pe un pat comfortabil.
"ªi-a cam zdrobit nasu, sãrãcuþa!" constatã Madam Pomfrey. "ªi tu? Ce-i cu vânãtaia aia urâtã? Oh, draga mea, þi s-au cam miºcat oasele? Hmm..."
"Mã antrenam la Zbor ºi am cãzut de pe mãturã" am minþit eu.
ªi n-am fãcut-o de frica Sophiei. Ci doar ca nici ea, nici eu, sã primim detenþie sau un bilet scris de la Director - ce puteam minþi? Cã ne-am bãtut pe o bucatã de prãjiturã? Cã ne "jucam"?

Madam Pomfrey s-a uitat peste lovitura mea, mi-a dat o poþiune care mi-a luat durerea ºi a îngrijit nasul Sophiei.
"Veþi fi bine în câteva zile. Tu vei putea zbura, iar ea va putea mirosi." spuse Madam Pomfrey ºi ieºi din salon.

OOC: continuare bucãtãrie.