Un nas însângerat

[Klavdia Belikov]

Am rãmas puþin scepticã. Acum îmi zâmbea ºi chiar mã ajuta. Am întins mâna sã iau sticluþa. Am pus limba pe ea. Avea un gust dulce.

"Te simþi bine?" am întrebat. "Nasul tãu aratã..."
"...terifiant!" completã Dobby.
"Dobby, nu fii rãu!" l-am mustrat. "Aratã mai bine ca înainte sã ajungem la spital."
"Nu, fetelor, terifiant e asta!" zise spiriduºul ºi arãtã cu mânuþa lui subþire afarã.
M-am dus la fereastrã ºi am privit.
"Ce? Ce?? Nu vãd nimic!"
"Uitã-te spre Pãdurea Interzisã, cineva a intrat într-acolo!"

Într-adevãr, cineva în pelerinã neagrã, cu glugã, pãºea hotãrât cãtre Pãdurea Interzisã.
"Ei, hai, nu fii papã-lapte. Nu se întoarce nimeni rãu" am zis nu foarte convinsã de vorbele mele.