Rãtãcind

[Klavdia Belikov]

Cu greu am încercat sã nu mã uit în Oglindã. Era pentru prima oarã când mi se întâmpla asta. Ceva... mã atrãgea, dincolo de pânzele de pãianjen ºi mirosul înþepãtor de învechit. Ceva înãuntrul ei mã fãcea sã o privesc încontinuu, pe lângã dorinþa de a-l revea pe Mikael. Dar Mikael nici nu era în camerã. Era doar Bell.
"Ah, m-ai speriat" spuse fata.
Mã pufnise râsul, dar m-am ambþinut.
"Tot eu te-am speriat? Ce faci aici?"
M-am ridicat de pe podea ºi am privit-o drept în ochi, zâmbind.