Feriþi-vã de demon.

[Scarlett Soul]

Bezna o cuprinse iar....era la fel ca alta data,credea ca nici nu-si mai putea simti inima,dar stia ca odata o duruse atat de tare incat ar fi fost in stare sa o lase undeva,doar sa stie ca totul va fi altfel.Izbi usa camerei si iesi in fuga fara sa ii mai pese de nimic, atunci ceva o trezi din aceleasi intrebari fara raspuns.Auzii un urlet de disperare, venit din conacul aflat la cativa metri in fata ei.Ceva era diferit, simtea ca nu era vorba de un simplu lup, acel urlet era disperat, parea a fi o lupta cu destinul, cu soarta atat de cruda, care nu bate inainte sa intre pe usa, ci da buzna...
Se simtea in pericol si totusi nu riposta,nu se simtea singura aflata in aceasta postura,in tot acel intuneric simtea a umbra palida de SPERANTA.Inainte de a-si da seama, Crystal, se afla deja cu mana pe poarta masiva din lemn a conacului. Acea intrare, isi dadu seama, parea atat de conventionala, iar lemnul greu si semnele acelea ciudate inclestate pe clanta in mod sigur vor face indeajuns zgomot incat sa trezeasca pe cineva asa ca nu risca si incepu sa faca un tur al conacului.Dupa ce inconjura jumatate din acesta auzi un vuiet venind de undeva de langa ea.Era ceva acolo, apleca capul ca sa fie sigura, iar sunetul deveni mai puternic. Isi trecu mana peste cateva crestaturi si in cele din urma incerca sa bata in lemn,in acel loc lemnul era atat de subtire incat reusi sa bage degetele printre crapaturi.Trase.Se simtea ametita de la praful care nu inceta sa ii umple ochii...Ceea ce descoperise parea a fii o gaura,cam cat o fereastra.Atunci ceva ii trecu prin minte "Acolo unde exista o cale pentru inauntru,exista si o care pentru afara."
Intra fara a face prea mult zgomot-"Tacuta ca o umbra.",inainta prin aerul dulceag ce umplea camera.
Cineva o prinse de umar....ultimul cuvant care si-l aminti fu SPERANTA.Apoi lesina...