Letters to you ...

[Scarlett Soul]

I wanna be free

Lumea mea nu va fi niciodata linistita, nu voi fi niciodata lipsita de griji, de fapt o singura data am simtit asta, dar si atunci ghiarele noptii ma furasera si atunci am cazut in groapa fara fund, in intuneric, fluturi si fum...
Atunci fusesem atat de fericita, simteam ca lumea era facuta pentru mine, pentru a trai in ea, trebuia doar sa calc pe nori, sa-mi pun dorinte si sa promit pace in lume, iar totul se va rezolva.Eram atat de bine-dispusa incat nu sesizasem ca

"Orice clipa de fericire trebuie platita in lacrimi marsave"

, dar apoi aceasta afirmatie deveni atat de evidenta, pur si simplu de neocolit.
Ca sa nu-mi las timp sa ma pierd, ma plimbam pe carari intersectate, incolacite una peste alta strans, parca apartinand de aceasi inima.Esenta era aceasi, numai caile erau diferite...

Probabil nu avea nici o logica intrebarea mea, dar nimic nu se intampla doar asa, totul are un sens ascuns.
Am inchis ochii, mi-am limpezit gandurile si am inceput sa ma invart pana am cazut, iar mana mea arata spre dreapta.Parea a fi un drum ingust, nesemnificativ si vechi, parand nestrabatut de prea multi oameni, total necunoscut de privitori, plin de pietre mari, grele si insangerate. Singurul lucru care nu se potrivea erau fluturii, multicolori, frumosi, care dadeau impresia de basm, de 'Totul de va rezolva, odata...'
Primii pasi pe acea cale ma dusesera in noroi pana la genunchi, dar apoi incepeam sa vad cum noroiul incepe sa devina din ce in ce mai putin si iarasi aveam senzatia ca ma ducea de fiecare data in ceruri..se numea...FERICIRE...
Apoi dintr-o data m-am trezit acoperita de o plapuma groasa de mocirla !

'Cum poate sa te duca viata din rai in infern in doar cateva secunde?
Oare Dumnezeu nu vrea sa stralucesc?'