Letters to you ...

[Scarlett Soul]

15 August


Primul lucru pe care il facusem de dimineata dupa ce m-am trezit , a fost sa cant, mi-am adus aminte un vers semnificativ care infatiseaza purul adevar...

"E doar un vis frumos care se tot repeta
Si doar in visul meu gasesc lumea perfecta.
Nu incerca sa clipesti - ca risti.
Nu vrei sa vezi oameni tristi...de'aia'ti traiesc cu ochii inchisi."

Imi placeau versurile acestea, niste randri sincere, tacute, dureroase, "scrise pe peretii vostrii"...

Mi se invarteau atatea lucruri prin cap incat simteam ca ametesc, asa ca m-am asezat pe patul meu, mare si pufos care mereu ma alina.

"Tell me why, why, why? I cry all night and I feel so sad..."

Mi-am dat capul pe spate si am inceput sa ma gandesc la vara, la tot ce fusese si va fi, la toate momentele in care as fi vrut ca timpul sa stea in loc, nici nu gandeam doar simteam ca imi traiesc viata, fara prejudecati sau fara sa ma gandesc la urmari.Pur si simplu ma gandeam la prezent, dar acum ca eram singura in patul meu rece simteam nevoia sa reflectez la trecut, la prietenie, la serile pe care le petreceam afara in loc sa dorm, la mainile intinse spre mine ca sa ma ajute, sau poate ca sa profite de mine..Nu stiu, dar fusese atat de frumos incat as mai fi vrut sa mai dau odata inapoi acest film scurt si sa-l traiesc a doua oara, cu tot atata placere...

Eram sigura ca lucruri asemanatoare se vor mai intampla, dar niciodata nu va mai fi la fel, mereu va fi diferit intr-un fel sau altul...
"Ceea ce se intampla o data, nu se mai intampla niciodata, dar ce se intampla de doua ori de intampla si a treia oara !"
Era un citat intelept, dar greu de infaptuit, oare de ce toate lucrurile bune sunt greu de realizat?
Si uite asa am ajuns sa imi mai pun inca o intrebare fara raspuns...