.So Wrong.

[Isabella River]

Multumesc tuturor.
Pai am scris primul capitol.
Sper sa va placa.

- Capitolul I -



Mi-am trecut degetele prin pãrul castaniu închis ºi am cãscat în timp ce coboram scãrile spre bucãtãrie. Casa pãrea mai pustie acum cã pãrinþii noºtri, ai mei ºi al lui Ariel plecaserã într-un fel de expediþie pentru serviciu timp de trei luni.
- Hei, surioarã! Cele trei luni fãrã reguli tocmai au început! zâmbi Ariel când mã vãzu.
Avea în mânã o tigae în care sfârâia încet o omletã. κi dãdu pãrul roºcat pe spate. Eu ºi Ariel eram destul de diferite. Eu eram ºatenã închis ºi aveam ochii albaºtri.. iar ea era roºcatã ºi avea ochii de un negru intens.
Îmi puse în farfurie jumãtate de omletã, apoi se aºezã ºi ea la masã. În timp ce învârteam cu furculiþa o bucãþicã de ou prãjit, m-am uitat în dreapta mea, la calendarul de pe perete. 15 iulie. Mijlocul verii.
- Vrei sã ieºim puþin sã ne plimbãm mai târziu? mã întrebã Ariel în timp ce se ridica sã îºi spele farfuria.
- Ããã.. nu, nu cred. Adicã.. tu du-te. Dar eu aº vrea sã rãmân în casã astãzi. ªtii.. o zi de relaxare. am surâs.
Încuviinþã din cap ºi ieºi din bucãtãrie.
Dupã ce am terminat, m-am îndreptat ºi eu spre camera mea. M-am aºezat pe pervazul din faþa ferestrei ºi am privit strada. Totul era calm, dar deºi cerul era de un albastru intens, nori fumurii se zãreau în depãrtare. Ca ºi cum ceva era în aºteptare.. ceva ce avea sã se dezlãnþuie în curând.
Ariel plecase de ceva timp. Deci eram singurã.
Când mi-am verificat telefonul am dat peste câteva mesaje de la Axy ºi John. Prietenii mei încã din clasa a noua. La cei 17 – 18 ani ai noºtri.. eram de nedespãrþit.
Mi-am petrecut ziua în casã, uitându-mã la filme ºi am început o nouã carte. Fãrã mama ºi tata.. casa pãrea foarte goalã, dar eram sigurã cã totul avea sã fie bine.
Ariel s-a întors seara ºi din câte vedeam era foarte fericitã. Ori asta, ori se drogase. Una din douã.
- Ce faci ? Cum a fost ? am întrebat încruciºându-mi braþele la piept, în timp ce ea se aruncã pe canapeaua din sufragerie.
- A fost minunat.., suspinã ea.
- Oh, nu.. nu, Ariel, zi-mi cã nu te-ai drogat sau ceva! mi-am dat ochii peste cap luând o poziþie fermã.
- Ce ? Nu. Ce droguri visezi ?! râse ea ridicându-se în capul oaselor.
- Atunci ? am ridicat din sprâncene aºezându-mã lângã ea.
- Atunci.. ce ? întrebã plecându-ºi privirea fãrã sã-ºi poatã ascunde zâmbetul.
- Atunci e un bãiat! Recunoaºte! am surâs curioasã.
- Ok.. E blond, are ochii albaºtri, e înalt ºi e atââââât de drãguþ. L-am cunoscut astãzi.. Tocmai s-a mutat în oraº. ªi.. pãi..
- Pãi.. ?
- Pãi îmi cam place de el.., recunoscu ea dându-ºi ochii peste cap.
La capitolul ãsta.. sora mea de 19 ani, era cam ca mine.. Doar cã eu aveam 17 ºi ºtiam mai multe. Am râs în sinea mea.
- Cum îl cheamã ?
- Numele lui e James Vandervoort.