Cunoscandu-mi sora.

[Katerina A. Petrova]

Am privit pe peron, cu o fata plictisita. Nu era nimeni, asa ca puteam sa-mi cunosc isora n liniste, si fara sa fiu deranjata de nimeni. M-am intors cu fata catre ea, si m-am speriat. Expresia fetei ei era ingrozita, de parca eram un diavol pentru ea. Ohh, speram ca doar ea sa nu aiba impresia ca sunt asa.
''Sunt chiar atat de hidoasa?'', am intrebat-o pufnind in ras.
Ashlyn nu schita nicio expresie, de parca nu auzise ce i-am spus.
''Hmm, o iau ca pe o .. jignire ..''am raspuns zambind.
''Ce vrei ?'', spuse ea, exasperata.
''Uite ce e, ai o mie de motive sa ne urasti, pe noi, toti Salverinii, insa vei afla pe parcurs de ce te-am parasit, ok ?'', am spus, convingatoare.''Vii cu mine?''
''Unde?'',a intrebat, sec, de parca nu era interesata.
''Acasa .. Mama vrea sa te cunosca !'',am oftat.
''De ce? Ca sa arunci o vraja de neiertat asupra mea, asa cum ai facut cu toate prietenele mele?'',a intrebat ea, luand o pozitie de sefa.
Am pufnit, amuzata, apoi mi-am scos bagheta la vedere.
''Daca as fi vrut asa, nu as fi asteptat un an intreg.'',am spus, zambind malefic.''Ceea ce vrem noi, este sa te pazim. O sa iti dai seama de asta daca ma urmezi!'',am spus,apoi am plecat, auzind pasii ei in urma mea.