Harry Potter si Sarpele Mistic (+16)

[Munro Kirkner]

Capitolul VI
Reputatia Hermionei

http://sarpelemistic.wordpress.com

Comments & Reviews binevenite

In dimineata urmatoare, se urcara in masinile de la Minister si fura condusi la gara King’s Cross din Londra. Unul cate unul, trecura neobservati prin bariera dintre peronurile noua si zece, pentru a ajunge pe peronul noua si trei sferturi care era ascuns in mod magic. Doar Harry, Bill si Hermione mai ramasesera sa treaca prin bariera, cand dintrodata, o figura inalta aparu din neant si merse inspre ei cu pasii hotarati si umerii drepti.

“Viktor!” exclama Hermione surprinsa, incercand sa para fericita. Se uita intr-o parte si intralta la Harry si la Bill, parca implorandu-I din priviri sa o salveze.

“Herm-own-ninny, aici erai! Am venit sa te vad pe tren…”

„Oh, ce placut…“ spuse ea. „Pai, tocmai ma pregateam sa trec prin bariera. Presupun ca putem trece impreuna.“ Viktor Krum o lua de mana si cei doi mersera calmi inspre bariera, apoi disparusera. Apoi Bill si Harry trecura prin bariera, Harry impingand cufarul pe un carucior de bagaje si tinand colivia lui Hedwig in cealalta mana.

Apoi se trezira dintrodata pe peronul unde astepta Expresul de Hogwarts, stralucind in razele soarelui, la fel de rosu si frumos ca intotdeauna. Peronul trenului era impanzit de studenti imbracati in robe, carand cufere, colivii pentru bufnite si cosuri pentru pisici, fiind sarutati si imbratisati de parintii lor. Fred si George isi intalnira prietenul, Lee Jordan, si disparura intr-un compartiment. Harry si Hermione ocupara un compartiment impreuna cu Ron si cu Ginny, cu totii tragandu-si cuferele dupa ei, cu exceptia Hermionei, al carei cufar era manuit de Viktor Krum. Apoi coborara cu totii pe peron pentru a-si lua adio de la Dna Weasley si de la Bill si Charlie. Dna Weasley ii imbratisa si ii saruta pe Fred si George, care incercara sa scape cat putura de repede – era destul de jenant pentru ei, acum ca aveau saptisprezece ani – apoi pe Ron, care trebui sa se aplece destul de mult pentru ca mama lui sa ii ajunga la obraz, apoi Ginny, care nu fu nevoita sa se aplece asa de mult ca Ron. Ea ii dadu si Hermionei o imbratisare si un sarut, apoi se intoarse catre Harry.

„Cat de bine semeni cu tatal tau –” incepu ea sa zica, si Harry vazu ca avea lacrimi in ochi. „Daca te-ar vedea acum parintii tai, Prefect si toate cele –” Harry se apleca si o saruta pe obraz repede, ca sa o opreasca din a spune mai multe. El simti cum i se umezesc ochii si lui. Se gandea des la parintii lui in momente ca acesta, insa nu vroia sa vorbeasca despre asta. Cand Dna Weasley ii dadu drumul, Bill ii stranse mana si Charlie il batu pe spate.

„Ai grija de tine,” ii spuse Bill, aratand dintrodata foarte serios. Harry aproba din cap.

Charlie ii zambi, „Ar fi fost frumos daca unul dintre fratii mei ar fi ajuns capitanul de Quidditch al Gryffindorilor, calcandu-mi pe urme, dar – nu ma pot plange daca e Harry Potter in schimb, nu-i asa?”

Harry rase. „O sa imi dau silinta.”

„Nu, nu o vei face! O sa castigi nenorocita aia de cupa de Quidditch!”

„Dar nu te punem sub presiune,” spuse Bill, lovindu-l usor cu cotul in coaste. Harry ii zambi, apoi se intoarse ca sa urce din nou in tren. Hermione era un pic mai incolo pe peron, vorbind cu Viktor Krum. Harry se urca in tren si ramase in coridor, uitandu-se pe fereastra si facandu-le cu mana la Dna Weasley, lui Bill si lui Charlie.

„Potter!”

Se intoarse; Draco Malfoy venea pe coridor inspre el,purtand robe mai frumoase decat cele mai frumoase pe care le vazuse in magazinul Madamei Malkins, pe care Harry si gemenii si le cumparasera. Trebuie sa fie facute la comanda, se gandi Harry. Figuri. Prinsa de robele lui Malfoy era o insigna de argint cu un P inscriptionat pentru Prefect; a lui Harry inca era in cufar alaturi de robe. Harry isi incrucisa bratele pe piept si se holba la Malfoy. Printr-o minune, Crabbe si Goyle nu erau cu el.

„Ce faci aici? Prefectii sunt mai in fata, in patru compartimente private. Uita-te si tu la program. Esti o rusine pentru ceilalti Prefecti!”

„De ce, pentru ca nu sunt la fel de infumurat? Mi-e bine aici.”

Apoi ii simti privirea lui Malfoy pe brate, Harry purta din nou un tricou fara maneci, cu Sandy incolacita in jurul bratului sau stang. „Ce-ai facut, ai ridicat greutati sau asa ceva?”

„Doar niste munca cinstita.”

„Hmm. Lucru manual. Cat de Incuiat.” Apoi arata cu degetul inspre Sandy. „Ce-i aia?”

„Ai auzit vreodata de un sarpe, Malfoy? Doar e simbolul casei tale.”

„Vreau sa zic, e un animal de companie?”

„Nu. Sandy e prietena mea. Nu faci animal de companie din cineva cu care poti purta conversatii.” Harry astepta ca Malfoy sa inteleaga.

„Ah, da,” spuse Malfoy intr-un final. „Reptomit. Hmm. Am auzit ca si Stii-tu-cine are un sarpe. Putin mai mare decat piticania aia, desigur…” Se opri dintrodata si se uita pe fereastra afara, pe peron. Ron si Ginny iesira si ei pe coridor si se uitau de asemenea pe fereastra.

„Fire-as al dracu’,” fu tot ce spuse Ron. Cu totii se chiorara. Hermione incepuse sa plece de pe peron ca sa se urce din nou in tren, insa Viktor Krum o prinse de mana si o trase inspre el. Isi puse bratele in jurul ei, inclinandu-si capul si unindu-si buzele cu ale ei. Ea paru la inceput sa incerce sa scape, dar apoi paru sa se relaxeze in timpul sarutului, punandu-si bratele in jurul gatului sau, despartindu-si buzele in timp ce Viktor ii tinea fata apropaia ta a sa, sarutand-o cu pasiune. Gura lui Harry se usca, iar lui Ron si lui Malfoy parura sa le cada falcile. Doar Ginny nu paru deloc surpinsa.

Apoi trenul incepu sa se miste si Hermione rupse sarutul, alergand ca sa se urce in tren. Viktor Krum ramase pe loc, cu mana ridicata intr-un salut mut, pe fata cu o expresie de tristete la vederea ei plecand.

Cand Hermione intra in coridor, ingheta vazandu-se privita de probabil o duzina de studenti care urmarisera sarutul dramatic de despartire dintre ea si starul celei mai recente Cupe Mondiale de Quidditch. Gura i se misca fara sa reuseasca sa produca vre-un sunet si se colora la fata. Intr-un final, Malfoy fu cel care rupse tacerea.

„Cu siguranta o imbunatatire, Granger,” spuse el cu un glas dulce, privind-o din cap in picioare. Ron incepu sa isi scoata bagheta, insa Harry se decise pentu ceva mai rapid decat magia; el se intoarse spre Malfoy si il impinse la podea pe coridor, ingenunchiand pe pieptul lui si punandu-si bratul drept pe gatul lui. Malfoy scoase o exclamatie innabusita.

„Ma sufoci!” reusi el sa spuna, incercand sa ajunga la bagheta, apoi renuntand si incercand sa desclesteze mana lui Harry din jurul gatului sau si esuand. Ceilalti sutdenti din coridor se dadura la o parte pentu a face loc cuiva. Era Alicia Spinett, purtand insigna de Sef de Promotie pe robe noi si aratand foarte severa.

“Potter! Malfoy! Terminati!” Harry isi retrase mana din jurul gatului lui Malfoy si se ridica, intinzand mana generos pentru al ajuta pe Malfoy sa se ridice. El o ignora la inceput, dar dupa ce se chinui fara succes sa se ridice, o apuca cu regret si ii dadu drumul imediat dupa ce era pe picioarele lui. Se masa pe gat. Alicia se apropie de ei pentr a putea vorbi in liniste; insa se asternuse un fel de liniste infricosatoare. “Sunteti amandoi Prefecti!” soptie ea suparata. “Ar trebui sa dati un exemplu!” Alicia suna la fel de infricosator ca McGonnagal. “Malfoy!” se rasti ea. “Intoarce-te la tine in compartiment!” Ea se dadu la o parte pentru a-i face loc lui Malfoy; el se uita peste umar cu ciuda la Harry, facand un semn inconfundabil cu mana la gat. Alicia vazu. “Du-te!” spuse ea din nou, iar Malfoy isi grabi pasul de astadata, impingand cu rautate pe ceilalti spectatori din coridor, fara sa se uite inapoi (intre sarutul de pe peron si cafteala din coridor, multi studenti parura tintuiti locului).

Alicia paru ptuin mai severa acum, dar doar putin. “Harry, sunt deja nevoita sa iau puncte de la propria mea casa?”

Harry avu bunul simt sa para rusinat. “Nu, Alicia.”

“In regula, atunci. Veniti, tu si cu Hermione? Avem compartimente private in fata pentru Prefecti. Cate unul pentru fiecare casa.”

Harry se intoarse si se uita la Hermione, care inca ramase in coridor. “Um, nu, nu cred. Ne simtim bine aici.”

“Oh. In regula, poate e mai bine asa. Sa te tin la distanta de Malfoy, vreau sa zic. Prima conferinta e duminica seara la opt si jumatate in anticamera de langa Marea Sala. Sa nu intarziati!” Ea statea acum foarte aproape de Harry; Harry se uita in jos la fata ei; ea parea sa incerce sa vorbeasca prin ochii ei, care pareau intr-un fel rugatori. Apoi ea se scutura, de parca se trezise dintr-un vis, apoi se intoarse si se furisa pe coridor inspre partea din fata a trenului, aratand din nou in cele mai mici detalii ca o Sefa de Promotie. Ce-a fost aia? se minuna Harry. Ultimii spectatori se dadura la o parte din drumul ei, apoi se intoarsera ca sa se uite la Hermione. Hermione se facu din nou rosie la fata si se strecura in compartiment, urmata de Harry, Ginny si Ron.

Ginny si Hermione se asezara intr-o parte a compartimentului, Harry si Ron in cealalta. Hermione il scoase pe Crookshanks din cosul lui si il lua in brate, mangaiandu-I blana portocalie si parand sa incerce sa se calmeze.

“Mi-as dori sa nu fi facut asta,” spuse ea linistit.

“Te referi la Viktor sau la Malfoy?” intreba Ginny timida.

„Pai, amandoi,“ replica ea, inca mangaiandu-l pe Crookshanks, fara sa ridice privirea.

“Presupun,” spuse Harry uitandu-se la carliontii ei castanii si la membrele ei bronzate iesind din bluza stramta si din rochita, “asta venind de la Malfoy, era un fel de compliment.”

Hermione facu o grimasa. “Malfoy e ultima persoana de la care vreau complimente. Si inca trebuie sa scap de Viktor, ai uitat?”

Ginny zambi din nou cu inteles. “Nu pareai prea grabita sa scapi de el adineauri pe peron – si mi-ai scris in scrisori cat de bine saruta…”

“Gura, Ginny!” suiera Hermione, cu fata rosie ca focul. Ginny ramase blocata si ranita, cu fata inghetata si ochii in lacrimi.

“Atunci, chiar ar trebui sa stai in fata cu prefectii! Nu ai mai fi nevoita sa iti bati capul cu mine!” Apoi isi intoarse privirea de la Hermione si se uita pe geam la locurile prin care treceau, fara sa le vada. Hermionei ii paru imediat foarte rau.

“Ginny, imi pare rau, am…” inceta ea, vazand ca Ginny nu o baga in seama. Nu se inteleg pre bine in ultimul timp, se gandi Harry. Hermione ofta.

“Poate trag un pui de somn,“ spuse ea linistit, intinzandu-se pe spate si inchizand ochii, continuand sa il mangaie absenta pe Crookshanks. Harry se uita la Ron, care o privea pe Hermione vulnerabil cu o expresie inconfundabila, pe care Harry fu socat sa o vada. Poate ca ii va spune in sfarsit ceva, se gandi el. Cum m-as simti in legatura cu asta? El nu stiu. Apoi se uita la Ginny si simti un junghi in inima. Sarmana Ginny, acum ce simt pentru ea? El nu era sigur.

Se parea ca urmeaza un an cinci foarte confuz.

*****

Cand coborara intr-un final in statia din Hogsmeade, cu totii se calmasera considerabil. In timpul calatoriei cu trenul, apucara sa viziteze alti prieteni – colegi de la Gryffindor; Neville Longbottom, Dean Thomas, Seamus Finnigan si fratii Creevey, precum si alti colegi de la Hufflepuff, pe care ii stiau de la orele de Ierbologie. Dar din cauza ca Harry nu se duse in compartimentul Prefectiolor, nu daduse ochii cu Cho Chang, precum stabilisera cu o zi inainte (Cho era Prefecta in anul sase la Ravenclaw). Cu totii cumparara mult prea multe dulciuri si placinte cu dovleac, insa lasara loc si pentru fenomenalul fest de deschidere al anului care ii astepta in Marea Sala a castelului.

Ron, Hermione, Ginny si Harry impartira o trasura fara cai in drum spre castel. Harry intra in castelul Hogwarts avand cu adevarat sentimentul ca vine acasa. Am terminat deja mai mult de jumatate din scoala, se gandi el. Dupa anul asta mai raman doi, si apoi – apoi ce? se intreba el. Sa devin un Auror? Sa joc Quidditch profesional? Asta daca traia destul de mult sa apuce sa termine scoala, acum ca Voldemort s-a intors… Incerca sa nu se mai gandeasca la asta. Toate la timpul lor. Anul asta am de dat N.O.V.-urile, e destul deocamdata.

Ei intrara in Marea Sala si se asezara la masa casei lor. Harry se simtea foarte sofisticat in robele sale noi cu insigna argintie de Prefect. El se schimbase in tren, cum facuse si Hermione. Ron si Ginny purtau robele lor de la secound-hand – ale lui Ron erau roase la coate.

Hagrid intra aducand bobocii din anul intai inauntru, oprindu-se sa le faca discret cu mana lui Harry, Ron si Hermionei (ma rog, nu tocmai discret – Hagrid era enorm). Dupa ce toti elevii, cu exceptia bobocilor, se asezasera, sortarea incepu. Jobenul de Sortare canta ca in fiecare an un cantec nou, lucru care il impresionase odata pe Harry, pana i se atrase atentia ca Jobenul avea un an intreg pentru asta si nimic altceva de facut. Unul cate unul, baieti si fete de unsprezece ani trecura in fata cand le fura strigate numele, pusera Jobenul pe cap si fura impartiti in Gryffindor, Hufflepuff, Ravenclaw sau Slytherin. Lui Harry i se paru ca trecuse o vesnicie de la propria lui sortare…

Crabbe avea cu siguranta o sora mai mica – daca prin mica putea fi descrisa Wilhelmina Crabbe, care era cea mai larga fata de unsprezece ani pe care o vazuse Harry vreodata. Ea fu plasata in Slytherin – nimeni nu fu surprins de asta. Un baiat micut cu parul in carlionti blonzi avea numele neobisnuit Flitwick; Harry se intreba daca era inrudit cu profesorul de Farmece. Flitwick deveni un Gryffindor, facand masa lor sa erupa din nou in strigate de aclamatie, precum facusera si ceilalti membri sortati in casa lor.

Intr-un final, erau opt noi Gryffindori in total. In afara de Will Flitwick, mai erau Andy Donegal si sora lui geamana Amy (cu parinti incuiati), sora mai mica a lui Dean Thomas, Jamaica, Barry Bagshot, Peggy Patrick si Jules Quinn, din vechi familii de vrajitori, precum si Gillian Lockley, din nou cu parinti incuiati. Noii membri care tocmai fusesera sortati se asezara la mesele lor respective, privind inspre masa profesorilor, unde acum statea Dumbledore.

„Va urez la fiecare dintre voi un bun venit intr-un an nou la Hogwarts. Sper ca toti elevii din anul trei au depus permisele de vizita pentru Hogsmeade, altfel nu aveti voie sa mergeti! Acum, nu stiu ce v-au spus parintii vostri, dar –” si aici, Harry ii intalni privirea pentru o clipa si incerca sa respire normal. „Hogwarts e unul din cele mai sigure locuri de oriunde, noi suntem aici sa va pregatim pentru a fi cei mai buni vrajitori si vrajitoare din toata lumea, si nu ne sta in obicei sa pierdem studenti. Acestea fiind spuse, trebuie sa recunosc ca anul trecut am pierdut un student care concura in Turnirul Tri-Vrajitor, dar moartea lui nu a avut legatura directa cu obstacolele Turnirului. El a fost ucis de catre Lordul Voldemort.

Elevii din anul intai care erau din familii vrajitoresti lasara un suspin puternic, de parca ar fi respirat cu totii prin acelasi gat; cei din familii Incuiate foarte confuzi de aceste reactii. „Dupa cum zicea, Hogwarts e unul din cele mai sigure locuri de pe pamant. In orice caz, va cerem sa aveti foarte mare grija, cand mergeti in Hogsmeade si imi rezerv dreptul sa anulez vizitele in Hogsmeade fara explicatii si fara anunturi in prealabil. Daca acest lucru se intampla, va rog sa intelegeti ca este pentru siguranta tuturor si sa nu incercati sa folositi vre-o alternativa,” spuse el, uitandu-se la Fred si George, care se uitau la picioarele lor. „De asemenea, Padurea Interzisa inca e Interzisa, dupa cum zice numele. Nu uitati!”

„Si acum! Sa cantam imnul scolii si sa mancam!” termina el. Toata lumea se ridica in picioare si se pregati sa cante. Harry exersase Londonerry Air cu noua sa voce de tenor, abandonand Loch Lemond; Ron isi folosi bariton-ul patrunzator pentru imnul national, Hermione se decise pentru Candle in the Wind, iar Fred si George cantau puternic in unison Waltzing Mathilda, astfel incat a lor era melodia care patrundea cel mai tare in poligamia de sunete; un lucru bun, pentru ca se potrivea perfect cu cuvintele.

Dupa ce terminara si ultimii de cantat – mereu se gaseau cativa care alegeau o balada lenta – mancarea aparu pe mese si cu totii se napustira asupra ei cu pofta, in ciuda dulciurilor pe care le consumasera pe tren. Tanarul Will Flitwick era asezat in fata lui Harry si a lui Ron, intre Ginny si Hermione. „Tu esti Harry Potter?” intreba el, socat, uitandu-se la cicatricea de pe fruntea lui Harry. „Esti Prefect?”

Harry se uita bland la el. „Da si da. Esti inrudit cu profesorul Flitwick?”

„E unchiul meu. Mai exact stra-unchiul meu. Fratele mai mare al bunicului meu. Nu prea il vad, avand in vedere ca in majoritatea anului predeaza aici.” La ideea ca micutul profesor Flitwick sa ii fie spus „mare” il facu pe Harry sa zambeasca. El incerca sa suprime asta.

„Pun pariu ca o sa te descurci la Farmece.”

„Oh, ma indoiesc. Ma cam freaca. Mai degraba sunt interesat in Transfigurari; poate o sa devin un Animagus candva.”

Harry si Ron se uitara unul la celalalt, incercand sa nu zambeasca; un student de unsprezece ani folosind cuvinte ca „ma freaca”. Tanarul Will Flitwick promitea sa fie un boboc interesant.

Dupa desert, se ridicara sa plece. Harry vroia sa vorbeasca cu Ron despre practica pentru Quidditch in ziua urmatoare, o sambata; orele nu aveau sa inceapa pana luni, astfel incat aveau un weekend liber chiar la inceputul semestrului. Dar, dupa cum realiza, acum ca era Prefect, Harry avea alte responsabilitati.

„Harry, Hermione,” spuse Alicia, venind inspre ei. „Va rog sa duceti studentii din anul intai in Turnul Gryffindorilor si sa aveti grija sa se aranjeze in dormitor. Raspundeti la orice intrebari au. McGonnagal vrea sa imi vorbeasca.” Ea se intoarse si merse inspre masa profesorilor, unde profesoara McGonnagal era inca asezata, vorbind cu profesorul Flitwick, Hagrid si Dumbledore. Abia atunci observa Harry ca Snape lipsea de la fest.

El nu avu insa timp sa se gandeasca la asta, pentru ca avea de pastorit o grupa de elevi din anul intai. Cand ajunsera la portretul Doamnei Grase imbracata intr-o rochie portocalie, care ascundea intrarea Turnului Gryffindorilor, Harry isi dadu seama ca nu stia parola. Se intoarse neajutorat inspre Hermione. Ea ofta si ii spuse parola Doamnei Grase.

„Crenelatie.”

Portretul se dadu la o parte si cu totii intrara in camera comuna. Era la fel de confortabila si primitoare ca intotdeauna, cu fotolii pufoase peste tot si un foc stralucitor in mijloc. Harry observa pentru prima oara impunatorul leu al Gryffindorilor pe piatra in forma arcuita de deasupra deschiderii caminului.

Hermione duse fetele din anul intai pe scara spiralata care ducea spre dormitoarele fetelor, iar Harry ii conduse pe boboci pe scara care conducea spre dormitoarele baietilor. Odata ce ajunsera in camera care fusese eliberata de elevii din anul sapte care terminasera anul trecut, urma o discutie aprinsa legata de cine ce pat primeste. Harry fu nevoit sa se bage in cearta dintre Andy Donegal si Barry Bagshot, pentru ca amandoi vroiau patul cel mai departat de usa. El il dadu in schimb lui Will Flitwick, nesigur daca se purtase corect, dar nefiind in stare sa gaseasca o alta solutie. Apoi urma o cearta in legatura cu pisica lui Jules Quinn, pentru ca Andy era alergic si Jules insista ca pisica trebuie sa doarma cu el. Se pare ca nu sunt facut pentru a fi Prefect, se gandi Harry. El nu isi daduse seama ca includea o asa mare portie de babysitting. Nu isi amintea sa fi fost asa imatur in primul sau an. El ii spuse lui Andy sa mearga in aripa spitalului de dimineata si sa ii ceara Madamei Pomfrey un analgezic care sa inlature pericolul de a avea reactii adverse la pisica lui Jules.

Cand se paru ca intr-un final se calmasera, Harry ii parasi, indreptandu-si bagheta catre lumanari, stingandu-le una cate una, uitandu-se la bobocii extenuati la lumina ultimei lumanari. Atunci il auzi pe Will spunand usor, „Harry? Poti sa – o lasi pe asta aprinsa?” Harry inclina din cap si inchise usa in liniste.

Cand se intoarse in camera comuna, Hermione, Ginny si Ron erau asezati in trei din patru fotolii asezate in jurul focului; ii pastrasera un loc liber.

„Ce ti-a luat asa de mult? Fetele din anul intai au fost bune ca painea calda cu mine.”

„Pai, eu am avut baietii din anul intai, deci te-ai prins. Intai a fost o cearta despre cine ce pat primeste, apoi in legatura cu pisica lui Quinn – stii tu. In plus, m-am simtit toata ziua ciudat, nu imi dau seama de ce.”

Ei statura in liniste un minut, uitandu-se extenuati la foc. „Stiu,” spuse Hermione dintrodata.

Harry avea ochii inchisi. „Ce stii?” o intreba el lenes, gandindu-se ca avea de gand sa propuna deja o sesiune de revizuire a materiei pentru N.O.V.-uri.

„De ce te-ai simtit ciudat. Nu ai fost la alergat azi.”

Harry isi deschise ochii si se gandi pentru un moment. „Stii ceva, cred ca ai dreptate. E cam tarziu acum, desigur, dar pot sa ma trezesc maine dimineata si sa o fac.”

„In regula, atunci. Ne intalnim aici maine la sapte dimineata pentru exercitii de intindere.”

„Oh –” incepu Harry, suprins ca inca mai vroia sa o faca, dar amintindu-si cum arata in top-ul pentru alergat si pantalonii de bicicleta. „Presupun,” spuse el, „ca putem folosi drumul de nisip din jurul terenului de Quidditch. O sa le fie probabil mai usor talpilor noastre decat asfaltul de acasa.”

Ron facu o fata. „La sapte dimineata! Intr-o sambata! Ati innebunit!”

„In locul tau as fi fericit ca nu tin practica pentru Quidditch la ora aia! Practica o facem dupa micul dejun. Si tu si Ginny veniti, da?” se uita plin de speranta la ei. Ei aprobara din cap. „Bun, pentru ca Fred si George sunt liberi – am vorbit cu ei pe tren – si au zis ca ii le aduc pe Alicia, Katie si Angelina. Ne vedem pe teren.” Pe neasteptate trebui sa se opreasca din vorbit si sa lase un cascat puternic. „Oh! Tare obositori au fost bobocii astia. Cred ca ma duc la somn. Noapte buna.”

„Si eu,” spuse Ron. „’Te buna, Ginny, Hermione.”

Fetele spusera si ele noapte buna si se indreptara spre scara lor. Harry si Ron urcara scarile spre dormitorul lor in varful turnului, care acum avea o placuta noua pe usa spunand „Anul Cinci.” Neville era deja in pat, sforaind, iar Dean si Seamus sedeau pe patul lui Dean uitandu-se la pozele lui Seamus din vacanta din Australia. Ron se uita le ele pentru un moment, apoi se schimba in pijamale si se baga in pat sub plapuma. „Seamus s-a dus in Australia…” spuse el usor, dar cu un fel de ciuda in glas.

Harry se schimba in pantalonii de pijama, dar deasupra mijlocului nu purta decat amuleta in forma de basilisc si pe Sandy incolacita in jurul bratului sau stang. El se uita la Ron in patul lui, soptind, „Scuze.” Ron ridica din umeri, incercand sa se poarte ca si cum nu ar fi contat, dar era evident ca conta. El trase draperiile in jurul patului. Harry isi trase si el draperiile in jurul patului si se intinse pe spate cu mainile sub cap, simtindu-se vinovat pentru faptul ca Ron fusese blocat la el in casa pentru toata vara doar pentru ca era prietenul lui Harry. Iar Hermione fusese aproape rapita. Cand se va termina? se intreba el. Dar stia deja raspunsul: cand Voldemort e mort – sau cand eu sunt.

*****

Harry si Hermione urcara scarile de la intrare la ora opt dimineata, dupa ce petrecusera patruzeci de minute alergand si zece minute inainte si dupa facand exercitii de intindere. Harry o lasase pe Sandy sub o tufa de trandafiri in gradini cat timp alergasera, apoi o colecta, purtand-o din nou incolacita in jurul bratului. Cei doi ajunsera obositi la etajul trei, si Hermione ii facu extenuata cu mana lui Harry, indreptandu-se spre portretul unei fete imbracata intr-o fusta larga, care avea in mana ceea ce parea a fi un toiag si cateva oite in jurul ei.

“Proaspat ca lamaia,” ii spuse ea pastoritei, fiind admisa in baia pentru Prefecte.

Harry mai urca doua etaje pana la etajul cinci, unde se indrepta spre statuia lui Boris cel Salbatic (care nu ajutase cu nimic in timpul Rascoalelor Goblinilor din 1510, dupa cum il informase Hermione) si numara patru usi la stanga de Boris. La a patra usa spuse “Proaspat ca bradul,” si usa se deschise.

Dupa cum isi amintea, baia era la fel de impunatoare ca o baie romana, cu marmura peste tot. Din pacate, nu era la fel de goala precum si-o amintea; Draco Malfoy in cada de marimea unei piscine, inotand printre bulele de culoarea smaragdului, cu parul palid ud lipit de scalp.

“Malfoy! Ce cauti aici?”

“Ce caut aici? Si eu sunt Prefect, ai uitat? De ce arati asa prost dispus si transpirat? A fost asa greu sa ajungi aici? Te-ai pierdut prin castel dupa patru ani de scoala? O sa fii de mare ajutor bobocilor, nu-I asa? Probabil o sa iti dea ei directii.”

“Pentru informatia ta, am fost afara la alergat. Cu Hermione,” adauga el; nesigur de ce.

Malfoy zambi lasciv. “Granger? Ce, te gandeai sa i-o furi lui Viktor Krum? A fost un show pe cinste ieri.” Se uita la Harry, care inca respira greu dupa alergat. Harry simti adrenalina alergand in vene de la exercitii, si simti ca in momentul acela i-ar fi putut suci gatul lui Malfoy cu mainile goale, daca ar fi vrut. “Ce-ai patit; nu ma ameninti fizic azi? Prea obosit dupa ce ai alergat pe afara ca un Incuiat?”

“Mai degraba vreau sa fac un dus,“ respira el greu, indreptandu-se spre partea de marmora care separa dusurile de piscina. “Si oricum, tu doar ma plictisesti. Chiar nu esti in stare de o insulta mai buna decat ‘alergi pe afara ca un Incuiat’?”

“E devreme. Abea m-am trezit. Lasa-ma sa mananc ceva, intai.“ Rase el. Harry o lasa cu grija pe Sandy intr-un colt, apoi se dezbraca si se baga sub dus. Spray-ul cald era ca o binecuvantare, iar el isi ridica fata in el recunoscator ca intr-o rugaciune. Se intreba cum ar reactiona Malfoy daca ar vedea-o pe Hermione in bikini, apoi acel gand il facu pe el sa o vada pe Hermione in bikini, in ochiul mintii, si simti in curand nevoia sa inchida robinetul de la apa calda si sa faca un dus rece.

Cand termina, el se usca, o puse pe Sandy din nou in jurul bratului si merse cu prosopul in jurul mijlocului la dulapul mare de langa baie. Harry simti din nou ochii lui Malfoy pe el, si se intreba daca Malfoy urma sa faca din nou comentarii stupide referitoare la lucru manual. Cel putin eu nu sunt un dobitoc slabanog si palid- nu mai sunt. In dulap erau halate verzi, albastre, galbene si rosii. El alese un halat pufos rosu, cu leul Gryffindorilor brodat in dreptul inimii si incalta o pereche de slapi negri, aflati la fundul dulapului.

Se simtea ca si nou; roz si umed, cu parul carliontat pe gat. Tunsoare, se gandi Harry din nou, imi trebuie neaparat o tunsoare. El isi lua hainele pana la iesirea din baie cu el; Malfoy inca nu iesise din cada.

“Ai grija, Malfoy,” spuse el inainte sa plece, “nu o sa mai reusesti vre-odata sa iti netezesti pielea. Nu ca ar vedea cineva diferenta.” Malfoy facu o fata si se intoarse spre marginea cazii unde I se afla bagheta, insa Harry rase si fugi pe usa afara. El merse inapoi spre turnul Gryffindorilor, zambind si clatinandu-si capul. Macar din cauza ca Malfoy era Prefect, insemna ca avea mai putin timp petrecut cu Crabbe si Goyle; de unul singur era chiar usor de contracarat, se gandi Harry.

Ii dadu Doamnei Grase parola, si intra in camera comuna. Doar Parvati si Lavander se aflau acolo; din moment ce era Sambata, erau imbracate in tricouri si blugi, nu in obisnuitele robe negre de scoala.

Ele se uitara in sus la el si ramasera blocate. Parvati parea in special de-a dreptul socata.

“Harry,” spuse ea. “Se pare ca ai avut o vara placuta.” El realiza dupa o secunda ca ea se uita in jos la picioarele lui – halatul nu ajungea decat pana la genunchi – care fusesera intarite de alergat, si acum pareau chiar musculoase. Apoi observa ca Lavander se uita la ce era de vazut din pieptul lui acolo unde halatul era deschis.

El incerca sa se poarte normal. “Da, banuiesc. Imi doresc sa fii avut timp de o tunsoare, totusi. Ma simt ca si cum am nevoie de o imagine noua…”

“Oh!” spuse Lavander repede. “Parvati poate sa te tunda! E foarte priceputa! Ea isi tunde singura tatal!“

Parvati se uita la el ca atunci cand o invitase la Balul Tineretii de craciunul trecut – inainte sa o calce pe picioare in timpul dansului, apoi sa o ignore toata seara, petrecand timpul uitandu-se la Cho Chang cum dansa cu Cedric Diggory.

„Da,“ spuse ea incet acum, strangand ochii si uitandu-se la el ca si cum ar fi incercat sa vada o viziune cu el avand o freza noua. „Si e o chestie buna ca parul tau e deja ud. Aseaza-te aici.“, spuse ea, tragand un scaun de sub o masa pe care o foloseau pentru teme. El se aseza ascultator, strangand in mana hainele transpirate de alergat. El incerca sa ii explice ce vroia, iar ea inclina din cap si spuse. “Exact la asta ma gandeam si eu. Dintotdeauna m-am gandit ca ti-ar sta mai bine asa…“ facandu-l pe Harry sa se intrebe cate fete de la Hogwarts consumau energie mentala gandindu-se cum ar arata Harry altfel.

„Incisio!“ spuse ea, tinand bagheta in sus, care dintrodata crescu foarfece la varf. Cat ea lucra, Harry se uita la parul sau cazand pe podea in jurul lui, amintindu-si de timpurile din copilaria lui cand familia Dursley a incercat sa il tunda, si cum el isi folosise vointa sa il creasca la loc (nestiind inca ca era vrajitor). El fusese la fel de surprins ca si familia Dursley cand aceasta se intamplase, si ramase perplex la faptul ca fusese pedepsit pentru asta, de parca o facuse intentionat.

Cand Parvati termina, isi flutura din nou bagheta, spunand, “Finite incantatem!” Foarfecele disparu. “Imago!” spuse ea apoi, si acum aparu o oglinda in varful baghetei. Ea i-o inmana lui Harry ca sa se poata vedea. Era exact cum ii ceruse el; scurt pe margini, dar acest lucru era in ordine, pentru ca el nu avea urechi mari, dimpotriva, chiar mici, cu loburi lipite de cap, in loc sa atarne in jos balanganindu-se; scurt si in fata, de asemenea, dat pe spate si ridicat, astfel incat fruntea ii era libera, cu cicatricea complet vizibila. Era in in centru si frontala acum, vizibila pentru toata lumea, si ochii lui verzi scosi in evidenta, intr-un fel. El isi puse ochelarii inapoi pe nas, trecandu-si mana prin par, facandu-l sa stea si mai ridicat.

“Multam’, Parvati! E exact cum mi-am dorit!” El se ridica si ii zambi, confuz la vederea reactiei ei, care fu o inrosire furioasa. De obicei chicotea – nu si acum. El simti dintrodata nevoia sa spuna altceva – ceva ce ar fi trebuit sa ii spuna de mult. “Asculta, Parvati, imi pare rau pentru cum m-am purtat la Balul Tineretii. Am fost un mare taran, si tu nu ai meritat asta.” Ea chiar aratase minunat in seara aceea, se gandi el. Ea ii zambi se se uita la el cu ochii ei mari, intunecati stralucind in fata ei perfecta de culoarea ciocolatei.

“E in ordine, Harry. Am fost la bal impreuna cu Harry Potter, unul din campionii de la Hogwarts si castigatorul Turnirului Tri Vrajitor. E ceva ce le pot povesti nepotilor…”

El se uita in podea, surprins de raspunsul ei, apoi observa tot parul intins pe jos. “Ce mizerie! Unde-I matura?”

“Esti tare amuzant uneori, Harry. Dar la urma urmei, petreci fiecare vara impreuna cu niste Incuiati, asa ca – Nonhirsutum!” si cu asta, isi flutura bagheta si tot parul taiat disparu de pe jos, de pe scaun, chiar si de pe umerii lui Harry si hainele de alergat pe care inca le tinea in mana. El ii zambi din nou, intrebandu-se cum de nu observase inainte ochii ei enormi, apoi urcand scarile inspre dormitorul baietilor, amintindu-si cum Cho Chang il invitase in oras si cum Alicia statuse foarte aproape de el cu o zi inainte si intrebandu-se daca toate fetele de la Hogwarts au decis ca s-a deschis sezonul la Harry Potter – cu siguranta se parea asa.

*****

Harry imbraca un tricou fara maneci si blugi negri, isi puse amuleta in forma de bazilisc in jurul gatului si pe Sandy in jurul bratului si cobora la micul dejun carand robele pentru Quidditch si Fulgerul pe umar. Toata lumea plecase deja, si cand cobora din nou in camera comuna, chiar si Parvati si Lavander plecasera. Practic zbura in jos spre Marea Sala; alergand din nou dimineata il facea sa se simta normal din nou.

Insa cand intra in Marea Sala, se simti cu totul altfel decat normal; cand merse inspre masa Gryffindorilor, mai degraba simti decat auzi (vibratiile pareau sa vina prin podea) murmurul care parea sa fie o gramada de voci inalte – spunand – “Uita-te la Harry Potter – ce a facut Harry Potter – nu arata – Doamne, il vezi pe Harry Potter? – “ si el isi incrunta sprancenele, asezandu-se intre Ron si Hermione si trezindu-se fata in fata cu o Ginny uimita. Langa ea, George rase si ii indesa o bucata de sinca in gura, facand-o sa se inece si sa o scuipe in farfurie.

“George!”

El rase, “Scuze, Ginny. Ar fi trebuit sa iti vezi fata! Si gura iti atarna deschisa, asa ca – “

“Nu inteleg,” spuse Harry, uitandu-se in jurul incaperii, la toate fetele cu gaturile sucite privind in directia lui, chiar si la masa Slytherinilor. “Nu a auzit nimeni de o tunsoare?”

“Ah,” spuse George pe un ton inocent, “tu te-ai tuns?”

Harry arunca cu o prajitura dupa George, care rase si se apleca, “De fapt, Parvati m-a tuns. Si se pare ca a facut o treaba buna.”

Ginny aproba din cap stupid, luand o gura de tost fara sa se uite. Lui Harry ii paru ca ochii ei mari, caprui priveau cam in gol. Langa el, Hermione spuse, “A facut o treaba fantastica…” uitandu-se la el si intinzand mana sa ii atinga parul cu o privire visatoare.

“Hermione!” striga Ron, iritat. Ea sari, ca si cum abea se trezise.

George rase, pana cand Angelina, langa el, ii dadu dreptate Hermionei, spunand entuziasmata, „Ne-am inteles.“

„Hey!“ raspunse George, facand-o pe Angelina sa rada acum.

Harry simti cum i se inroseste fata cand intinse mana sa isi ia niste tost. “Frate, chiar asa nasol arata inainte?” El se uita la Hermione, care se uita imediat in alta parte, apoi la Ginny, care isi bagase nasul in farfurie.

“Pai, nu e tocmai greu sa ti se vada cicatricea acum,” spuse Ron cu o voce plata.

“Si nu e greu sa ti se vada muschii acum, cu tricoul ala…” adauga Angelina ajutatoare. George se intoarse si ii arunca o privire ucigatoare, apoi ii arunca lui Harry aceeasi privire, insa ea zambi si se apleca sa il sarute pe obraz. “Ah, e prea usor, George. Si esti teribil de dragut cand esti gelos…”

Micul dejun fu putin cam jenant pentru Harry, din cauza haosului pe care il crease intre fete, facandu-l din nou sa se intrebe daca aratase chiar atat de rau inainte. Hermione balbai ceva despre biblioteca inainte sa fuga de la masa, uitandu-se pentru o secunda peste umar la Harry. Ginny ii evita privirea, iar Harry evita sa se uite la celalalte mese, prefacandu-se ca era fascinat de picioarele sale cand iesi afara.

Dupa micul dejun, echipa de Quidditch a Gryffindorilor se aduna in vestiarul de langa terenul de joc, si il alesera pe Harry in mod oficial capitan al echipei, dupa care Harry il introduse pe Ron ca noul portar si bataus de rezerva – “Ce crezi ca o sa patim noi?” vrura Fred si George sa stie – si pe Ginny cautator de rezerva. “Iar eu voi fi portar de rezerva, daca e nevoie.” le spuse Harry. Vroia sa lase micul dejun in urma si sa fie cat se poate de oficial. Angelina se purta din nou normal cu el – Harry presupuse ca se purtase astfel la micul dejun doar ca sa il necajeasca pe George – insa Katie Bell si Alicia Spinett pareau puin distrase. “In regule, cu totii avem nevoie de practica – iar unii dintre noi trebuie sa practice mai mult de o pozitie. Din moment ce suntem opt, ne vom imparti in doua echipe. Atacantii vor fi nevoiti sa schimbe pozitii, din moment ce nu va fi decat unul in fiecare echipa. Tu vei fi cautatoare intai, Katie cat timp eu joc postul de portar, Alicia va fi atacant si Fred va fi batausul. Ron, tu si Ginny veti fo portarul respectiv cautatorul la echipa cealalta, alaturi de Angelina si George. Sa-i dam drumul!”

Cand incepura sa joace, trebuind sa se concentreze ca sa nu cada de pe maturi sau sa fie loviti de Ghiulele, cu totii pareau sa se poarte normal din nou. Ginny prinse Hotoaica inaintea Katiei, apoi o prinse inaintea Angelinei si a Aliciei. Alicia, Katie si Angelina parura surprinse, dar in mod evident punand asta pe socoteala faptului ca Ginny nu juca impotriva lui Harry. Apoi puse cautatorii un tur ca portari de dragul practicii, astfel incat Ron putu sa joace acum ca atacant, cat timp Harry juca cautator. Totusi, Ginny prinse Hotoaica de fiecare data inaintea lui.

Dupa mai multe jocuri de practica cu ron ca bataus si Fred si George facand cu schimbul in rolul de cautator – Harry isi puse serios intrebarea daca George avea nevoie de ochelari, Hotoaica plutise un timp la o jumatate de metru de el, pana cand Ginny se indrepta inspre ea si o prinse. Harry incheie practica. Cand parasira terenul, Alicia si Katie se uitara ciudat la Ginny, de parca era un intrus. Angelina o lua de mijloc si ii spuse, “Nu le baga in seama, Ginny. George mi-a spus cat de buna esti; acum stiu ca nu exagerase! De fapt cred ca te-a subestimat!” Ginny ii zambi multumitoare, apoi privi cum Angelina il lua pe George si parasira restul grupului, mergand jos inspre sere, zambindu-si si balansandu-si mainile impreunate.

“Unde se duc?” o intreba Harry pe Ginny cat timp si continuara drumul spre castel. Ron parea sa se intrebe acelasi lucru. Fred era in fata cu Alicia si Katie, incercand sa le faca sa rada cu poante foarte proaste.

“Unde crezi?” spuse Ginny, incruntandu-se.

Ron si Harry lasara in acelasi timp un “Oooohhhh!” cand se prinsera, facand-o pe Ginny se isi clatine capul.

“Pe bune acum…” mormai ea, luand viteza si trecand pe langa ei.

Harry se uita la Ron; de cand a devenit Ginny asa de dezghetata? se intreba. Ron nu se uita la el. Aproape ca sunase iritata, se gandi Harry. Isi amintea acum cum chicotise despre faptul ca i-a prins pe Percy si Penelope sarutandu-se cand Harry era in anul doi si Ginny era in anul intai – dar la urma urmei, atunci avea unsprezece ani. Trei ani facusera o diferenta, se gandi Harry uitandu-se la Ginny mergand in fata lui si a lui Ron. O diferenta mare…

*****

Dupa pranz, Harry, Ron si Hermione se indreptara spre cabana lui Hagrid ca sa vada ce mai fac. “Poate aflam ce a facut in Ucraina,” spuse Harry pe drum.

“De unde stii unde a fost?” vru Hermione sa stie. „Asta trebuia sa fie un secret.“

“Mi-a spus – in nu prea multe cuvinte,” raspunse Harry.

“Sper doar ca Uriasii nu ii iau partea Cui-Stim-Noi,” intona Ron cu un aer intunecat.

“Pai, eu cred ca Hagrid a fost ambasadorul perfect trimis la ei – si nu a luat-o cu el pe Madam Maxine? Adica, e directoarea unei foarte reputabile scoli de farmece si vrajitorii. Ea are stofa,” constata Hermione cu autoritate.

Harry paru ingrijorat, “Sper sa ai dreptate…”

Hagrid paru incantat sa ii vada cand ii ciocanisera la usa, dar in timpul ceaiului Hagrid reusi sa evite toate intrebarile lor referitoare la Uriasi – sau despre ce aveau sa invete in Grija pentru Creaturi Magice. Se simtira putin plictisiti cand plecara, dar cand ajunsera din nou la castel, Hermione le reaminti ca nu s-au dus sa il viziteze ca sa il pompeze de informatii – s-au dus sa il viziteze pentru ca era prietenul lor.

“Si oricum,” continua ea, “nimic nu poate fi mai nasol decat Homari cu Coada Exploziva. Corect?”

“Corect,” spusera Harry si Ron sincer convinsi; asa s-au gandit si cand Hagrid avea puiul de Dragon. Sperau ca ea sa aibe dreptate.

*****

“Asa deci,” spuse Roger Davies, stand la biroul de unde el si Alicia prezidau intalnirea Prefectilor, “a inteles toata lumea unde sunt treptele false peste care trebuie sarit? Si cum trebuiesc extrase picioarele celor uita sa le sara?” Toti Prefectii ingaimara un da plictisit, abia asteptand sa se termine conferinta. Chiar si tocialara de Hermione parea ca moare de plictiseala dupa cele doua ore. Doua ore? se gandi Harry. Am discutat trepte false si cum sa schimbam parolele la zonele restrictionate si cum sa scadem punctele caselor de la diferiti studenti bazat pe gravitatea infractiunilor pentru doua ore? De fapt discutasera mai mult decat asta, dar totul incepea sa dispara in ceata pentru Harry acum. Dupa parerea lui, Roger era cam infometat dupa putere, si in special, bucurandu-se de puterea pe care o avea asupra prefectilor pentru a-I plicstisi pentru cat timp vroia el. Chiar si Alicia si fratele lui Evan aratau de parca urmau sa puna un blestem nasol pe el.

“Bun,” spuse Alicia repede. “Suntem de acord sa discutam orice alte probleme la urmatoarea conferinta?”

“Cat se poate de acord!” veni raspunsul ca din pistol de la Ernie MacMillan, de la Hufflepuffi.

“Pentru a doua oara?”

“Pentru a doua oara!” raspunse un Prefect din anul sase de la Slytherini.

“Toata lumea de acord?”

“Da!” raspunsera douazecisidoua de voci extenuate.

“Impotriva?”

“Dar eu –“ incepu Roger. Alicia ii taie macaroana.

“Da-urile au majoritatea! Propun sa amanam conferinta.“

„Pentru a doua oara!“ veni vocea neasteptata a lui Draco Malfoy.

“Toata lumea de acord?”

“DA!”

“In regula. Ne vedem data viitoare.” Ea incerca sa sustraga ciocanasul din mana lui Roger si termina prin a avea mana in jurul manei lui si ciocanind sfarsitul conferintei asa. Roger paru adanc ofensat. Alicia aduna notitele de la Hermione, care se oferise sa scrie protocolurile conferintelor; Alicia se oferi sa ii faca rost de o Pana pentru Citate Rapide in acest scop, insa Harry sugera faptul ca nu erau foarte precise, nu puteai pune baza pe ele si aveau tenidinta sa infloreze faptele o gramada (amintindu-si interviul in mare parte dezastruos avut cu Rita Skitter), astfel incat Hermione opta pentru varianta clasica.

Cand Prefectii se pregateau sa plece, Harry observa ca Mandy Brocklehurst il privea fix, si realiza ca ea juca postul de Atacant la echipa de Quidditch a casei Ravenclaw. Ea avea parul in valuri de culoarea nucului, o gramada de pistrui in jurul nasului mic, si ochi mari, albastri inchis care il priveau de aproape. Harry se uita in alta parte si nimeri in privirea Aliciei Spinett. Observase din coltul ochiului ca si Cho si Hermione se uitau la el. Okay, se gandi el, chestia asta devine deja sinistra. Petrecuse o mare parte din ziua de ieri (dupa ce se intoarse de la Hagrid) si intreaga prima parte a duminicii, cu exceptia meselor, inchis in dormitorul sau; cateodata chiar inchizand perdelele din jurul patului si citindu-si cartea pentru N.O.V.-uri la lumina baghetei. Ma rog, se gandi el, daca sunt nevoit sa petrec atata timp evitandu-mi admiratoarele, macar o sa iau note maxime la N.O.V.-uri.

“Harry,” spuse Alicia. “Poti sa mai stai putin dupa conferinta?”

Harry inclina din cap, neincrezandu-se in gura sa, in cazul in care iesea ceva gen “Nu va mai chiorati atata la mine!”

Hermione spuse pe un ton neutral, “Ne intalnim in coridorul de la intrare,” si pleca. Cho Chang si Mandy Brocklehurst plecara de asemenea, desi foarte lent. Alicia se aseza in fotoliul de langa el, pe care il folosise Hermione pana atuncea. Ei doi erau singurii ramasi in incapere.

“Asa deci, Harry,” spuse ea, zambind, asezandu-se – se gandi Harry – mult prea aproape. “Cum iti merge pana acum?”

Harry se lasa pe spate cu fotoliul, astfel incat acuma statea doar pe picioarele din spate, incercand sa fie nepasator. Il ajuta sa puna putina distanta intre el si Alicia. “Meh, stii tu, pustii din anul intai inca sunt asa de ti– “ si se simti fortat sa se opreasca, pentru ca fotoliul sau balansat pe doua picioare aluneca cu mult prea in spate, aluneca pe podeaua neteda de piatra si il trimise pe Harry cu capul in sus la podea, cu picioarele ratandu-i de aproape falca Aliciei in timpul aterizarii. Ea sari in picioare lasand un strigat, incercand sa il ajute sa se ridice, dar el o impinse la o parte, desi totul devenea si mai rau in momentul urmator cand Hermione, Cho si Mandy intrara in fuga inapoi in incapere, cu toate incercand sa il ajute pe Harry sa se ridice in acelasi timp. Dar asta se dovedi a fi mai mult incurcat decat ajutor, astfel incat intr-un final se simti nevoit sa strige “Dispari!” la nimeni in particular. Fetele se dadura in spate oarecum speriate; Harry se ridica in picioare, aseza fotoliul cum trebuie si isi scutura robele cu mainile, incercand sa pastreze un strop de deminitate. Apoi le facu fetelor un semn cu capul si spuse, “Noapte buna, ladies.” Se intoarse sa plece, cu noile sale robe falfaindu-i in spate in timp ce el facea mari ocoluri pentru a le evita.

Hermione il ajunse abia in coridorul de la intrare. Ea intra in pas cu el cat timp ei coborau scarile, cate doua odata (ea trebui se se miste repede ca sa tina pasul cu el). Harry se gandi, probabil o sa imi bag piciorul exact intr-o treapta falsa. Nu era atent deloc. El refuza sa se uite la Hermione sau sa vorbeasca cu ea. Cand ajunsera in fata portretului de la intrarea casei lor, Harry nu spuse parola, in shcimb se intoarse dintrodata inspre Hermione si o intreba abrupt, “De ce se poarta toate fetele din locul asta nenorocit atat de ciudat in ultimul timp?”

Hermione ii zambi, insa paru ca nu auzise ce a spus el, intinzand mana ca sa ii atinga falca. “Va trebui sa te barbieresti in curand, Harry.” spuse ea usor. Trasa cu degetul linia falcii, spunand “Habar nu ai cat esti de atractiv, nu-i asa Harry?” sopti ea acum. Harry isi simti inima batand cu putere; tremura involuntar la atingerea mainii ei cu proaspatul par facial crescut pe obrazul sau. Dintrodata ea spuse foarte tare “Crenelatie!” si portretul se deschise larg. Ea intra in camera comuna, cu mai multa demnitate decat aratase el dupa ce cazu cu fotoliul la conferinta Prefectilor. Ea urca scarile spre dormitoarele fetelor fara sa se uite inapoi.