Scoala ascunsa

[Aylee L. Lovel]

Vântul facea crengile copacilor sã atingã pãmântul ud. O vulpe bea apã dintr-o baltã lãsatã de ploaia torentiala. Apoi apãru o pelerinã neagrã care fluturã in vântul rece. In pelerinã era înfãºuratã o fata îmbrãcatã doar într-o rochie scurtã fãrã bretele. Dar oricum nu îi era frig. Era obiºnuitã cu frigul si oricum frigul e ceva trecãtor pe când tristeþea si durerea erau ceva real. Se uitã in jur. Era exact cum i se spusese cã va fi. O pãdure lângã care nu e nimic. Ea si cu niste elevi cu care se întâlnise in Camera necesitãtii, in clubul de lupta fãrã megie, doar cu sãbii si cuþite, când au ajuns lângã biblioteca. Unul dintre ei a propus sã între in sectorul interzis. Tuturor li sã pãrul o idee bunã, aºa cã au intrat. Acolo au dat de o carte in care li se zicea cum sã ajungã la un om care ºtie un pergament in care e scris numele unui om etc sfârºitul fiind cã vor ajunge sã cunoascã, din bucãþile de la fiecare persoanã, drumul spre ºcoalã de magie care nu ºtia nimeni unde este. Si acum in sfârºit au ajuns la 10 km de misterioasã ºcoalã.