Letters to you ...

[Scarlett Soul]

O noapte de vis...atunci de ce plang?

"Haide Cryss, imbraca-te !"
"Ce ?"
"Plecam, haide, ia-ti repede paltonul si putem merge !"
"Stai putin, nu inteleg, plecam ?", spuneam eu socata.
"Da, haide ca dupa aceea nu mai avem cu ce sa margem acasa ."
"Dar eu mai vreau sa stau..."
"Am zis sa vii..."
"Bine, doar lasa-ma sa ma duc pana la baie."Totul se innegrea, nu mai vedeam nimic, doar o singura usa, undeva unde puteam sa fiu singura...
Am apasat cu putere manerul usii si am intrat in cabina de baie, asezandu-ma pe capacul toaletei, rugandu-ma sa nu plang pe motiv ca eram machiata, insa era doar un pretext prea putin puternic ca sa ma opreaca.Tineam capul ridicat spre tavan si clipeam des, caci imi dadeam seama cat de ridicol ar fi fost sa ies din baie cu ochii in lacrimi.Stiam ca aveam sa folosesc din nou teatrul, falsitatea si limbajul trupului ce de multe ori era obligat sa minta, doar ca sa nu-i indispuna pe ceilalti.Am deschid cabina, aparent cuprinsa de incredere si am inaintat spre oglinda, eram atat de tulburata. Mi-am analizat fiecare trasatura, un zambet fascinant imi dainuia pe fata, sprancenele mi le tineam arcuite, iar spatele drept.Era exact imaginea opusa inimii mele, inspira hotarare, prietenie si stralucire, poate chiar lipsa de griji.
Intampinam oameni, imi luam ramas bun si imi repetam motto-ul (" Zambeste cand doar cel mai tare").Cate o data, imi mai trecea un gand fugitiv :
'Nu fi proasta, nu plange !'
Mintea porunceste trupului si trupul asculta...

@@@~~~~#### Peste 30 de minute ####~~~~@@@

"Lasati-ma la geam pentru ca nu ma simt bine !", minteam eu doar pentru a fi sigura ca daca avea sa-mi curga vreo lacrima, atunci sa fiu singura care sa o simt.
'Oare de ce nu vrea sa ma lase sa mai stau ?'
Imi suflam nasul destul de des, dar ma gandisem la fiecare detaliu ce aveam sa-l mint, cizelasem totul de inainte.
O viata in care peisajul sa aiba intotdeauna ceva din inocenta si nostalgia toamnei...
Acum ca in sfarsit aveam timp, imi aminteam totul.

●Mereu voi invata cate ceva...●

Incepuse cu o simpla primire, stateam la masa si priveam, apoi ma prezentam, insa nimic ce sa ma atraga, nimic exceptional.
Aceleasi preocupatii de liceu, aceasi obsesii prostesti, aceleasi priviri axate pe interes, nimic altceva nu vedeam la cele doua persoane ce se aflau in fata mea.
"Haide sa iesim afara !"
Oare mai aveam ce sa pierd ? Hmmmm....nu cred, asa ca am acceptat.
Era frig, stateam intr-o piata parasita si trageam adanc din tigara ce-o aveam in mana, fiecare fum parea ca aduce ceva nou, fiecare miscare vorbea, iar ei stateau si ma priveau superficial.
Careva m-a prins de brate si ma forta sa stau dreapta in fata celuilalt, insa acela fusese momentul de intersectie intre feminitate si realitate, caci era o situatie din care trebuie sa scap prin desteptaciune si prin vorbe dulci.
"Ce doresti, pui de barbat ?", mi-am modelat eu vocea.
"Vreau sa te sarut...."
'Ma asteptam, trebuie sa scap cumva', gandeam eu, zambind frumos, intunericul din jur fiind de partea mea.
Mi-am luat avant si l-am lovit cu fundul in locurile sensibile, un punct pentru mine, apoi stateam linistita, strangandu-mi telefonul din buzunar si mergand spre lume.
Nici nu trecura mai mult de cateva minute si deja eram inapoi, la fel de zambareata ca si inainte, dansand, destul de monoton, cu aceasi liceeni de mai devreme.
Cu toate astea ma simteam superb, poate putin obosita de copilaria lor, dar in rest gaseam eu cai de a ma distra.

Dintr-o data ceva imi atrase atentia, sau mai bine zis cineva...
Il cunosteam de ceva vreme, multe amintiri ce-mi asterneau un zambet pe fata isi faceu loc in mine...
Eu il observasem, insa el parea ca nu ma vazuse, asa ca si eu am inspirat acelasi aer, unul ignorant, lipsa de interes.
Ringul de dans ma asterpta asa mi-am arcuit picioarele si am mers pana la primii oameni cunoscuti, iar apoi peisajul ma furase, caci ajunsesem sa dansez cu cel pe care cu cateva minute inainte il ignoram.
Incepu se discutie lunga in care ma impicam, caci imi dadeam seama ca nu trebuia sa fi un supermodel ca sa se poata spune despre tine ca esti okay.Trebuia sa ai doar acel farmec ce trezea curiozitate...
"Imi plac oamenii cu caracter...", m-am destainuit eu.
"Care ar fii aceia?", se prefacu el nestinutor.
Era un om care merita adevarul, asa ca nu avea rost sa neg adevarul:
"Tu..."
"Multumesc..."
"Nu ai de ce sa-mi multumesti, este adevarat..."
"Esti superba !",se destainuoi el zambind...
"Eiiiii, nu chiar, eu nu sunt multumita niciodata.", am continuat eu increzatoare...
"Cand nu iti place anturajul, doar inchide ochii si danseaza ceea ce simti, haide incearca..."
L-am ascultat, caci stiam ca proabil avea dreptrate si vedeam cat de ranit era de unele lucruri din viata...
Melodia era pe sfarsite, iar discutia noastra de asemenea...
Imi parea rau, foarte rau si tot odata eram atat de fericita ca am discutat chiar si atat de putin.
Singurul nostru dans, fusese un fel de:
"Last chance for one last dance..."
In rest isi relua felul sau ignorant, putin enervant, dar care trezea interes pentru cei din jur.Cautam un sprijin, cautam pe cineva care sa ma ajute, sa vorbeasca cu mine si sa nu ma considere un copil mic si prost.Asa ca am urcat la balcon si m-am asezat la masa lui, insa vorbind cu cineva cunoscut, cu cineva curuia niciodata nu-i stiusem viata.
"Te deranjez?", am intrebat eu, manierata.
"Nu, sigur ca nu !"
Am vorbit despre lucruri atat de sentimentale, atat de greu de exprimat in cuvinte si desi nu trecusem in 14 ani prin atatea, fara sa traiesc sentimentele acelea, le stiam, le puteam descrie mult mai bine, stiam solutii, puteam sa rezolv orice.
Apoi venise el... Totul se schimbase, iar ca si prin minune, ramasesem doar noi doi, cu o diferenta de varsta colosala, de 15 ani.
"Toata lumea se uita la noi cum putem vorbi atat de ,mult, desi varsta..."
"Intotdeauna va fi un mister si varsta pentru mine niciodata nu a contat..."
"Intr-adevar..."
Analizam fiecare miscare, fiecare detaliu al fetei, ochii, buzele,chiar si pozitia mainilor cand acesta fuma, parea ca se simtea bine, insa un loc din mintea lui mereu va fi ocupat de ceea ce pierduse, de golul imens care dainuia in el.Vedeam asta chiar si fara sa-l cunosc...
"Voi barbatii aveti o viata mult mai usoara ca si femeiele !!!", incercam eu sa schimb subiectul.
"Nu este asa, pentru ca femeia intotdeauna isi alege vanatul, noi fiind cei vanati si nu invers, caci un barbat mereu se va teme sa nu fie refuzat, in schimb femeia poate da de inteles ca il place, sau il poate ignora.Orice se va intampla ideea este ca daca doi oameni se iubesc cu adevarat atunci se vor iubi si peste 2 sau 3 ani, chiar si peste 6. "
"Stiu asta, insa barbatul ar putea da de inteles ca vrea sa o invite la dans printr-un mod mai neconventional, ar putea face totul un joc, un joc fara refuzuri."
"E bine ca gandesti asa...Insa nu uita, atunci cand iti va place un baiat, trateaza-l cu indiferenta, adica prefa-te ca ii esti doar prietena, nu-i arata din prima ca-l doresti, lasa-te dusa de val, purtata de soarta si tot odata, refuza-l de fiecare data cand te invita la dans, nu arata ca esti usuratica, fii greu de obtinut.Iti zic din experienta mea pe care am avut-o, am 29 ade ani si stiu asta destul de bine."

"Da, trebuie sa fi dorita de multi barbati si totusi sa nu te atinga nici unul, sa fii prea sus pentru ei."

"Putine femei m-au refuzat, si pe acelea le-am pierdut dintr-o prostie..."

"Si asta stiu, din pacate..."

"De unde stii tu ce femei am avut eu ?", se impacienta el.

'Limbajul trupului', imi repetam eu. Relaxare, incredere si vointa... de asta aveam nevoie.
Trebuia sa dau un raspuns inteligent.
"Intuitia feminina..."
Atat i-am zis, insa avusese efect.
"Bun", imi raspunse el zambind, ceva care avea sa spuna : Chiar te pricepi sa ocolesti lucrurile care sunt interzise.

Lumea incepea sa ma fure, caci dansam cu un alt baiat, insa nimic nu este la fel, era atat de plin de viata si atat de sensibil.

Imi aminteam toate acestea uimita ca inca nimeni nu-mi observase starea mea...
Cand ma simteam mai bine, a trebuit sa plec, cand stiam ca sunt eu insumi, trebuia sa falsez...

"Sunt castiguri care te injosesc si infrangeri ce te inalta..."