A love story.

[Vladimir Nikolaev]

O privea cu admiratie. Isi putea da seama ca ei ii cam placeau sarutarile lui. Ii simtea oftatul de placere. Ii placea sa-i faca placerile domnitelor pe care le cunostea si care erau foarte frumoase. Continua sa o sarute. Stia ca ea nu va mai rezista si va ceda. Insa mai stia ca era o devoratoare, iar pe o devoratoare nu o puteai cucerii chiar asa usor. Ofta si el de placere la un moment dat. Incepuse sa-i acorde o atentie desavarsita. Nu mai putea rezista tentatiei. Incepuse sa se hraneasca cu placere. Ultimatumul pe care si-l imaginase venise imediat.
((``Ti-a ajuns ? ``))
Nu-si dadu seama la inceput ce voia sa demonstreze ea prin aceasta intrebare care parea retorica. Se gandii ce sa-i raspunda. Daca i-ar fi raspuns negativ asta ar fi insemnat ca el ar fi fost un afemeiat cu diploma iar daca i-ar fi raspuns afirmativ poate ca interesul ei fata de el ar fi scazut.
" Poate.. numele meu e Boris, apropo..!"
Spre surprinderea lui cuvintele o luasera inainte. Ii raspunsese foarte repede si nu-si daduse seama de greseala pe care o facuse. Nu trebuia sa-si dea numele adevarat. Ea era o devoratoare iar razboiul dintre cele doua tabere inca nu se terminase. Se apropie de ea incercand sa o mai sarute. Astepta o reactie din partea ei.
"Crezi in dragoste la prima vedere? "

" Poate.. numele meu e Boris, apropo..!"
Zambi satisfacuta atunci cand ii auzi numele, daca asta ii era cel adevarat . Intr-o lume unde haosul domnea, minciunile erau la fiecare pas . Acum ea era cea care trebuia sa-i spuna numele ? Nici o sansa . Avea sa-l fiarba asa incat sa dea in clocot . Jocul ei nu se termina aici . Inca se tineau in brate, iar asta o ingrijora putin pe micuta bruneta . Daca se gandea ea bine, nici o data nu avusese parte de un asa baiat . Exista un inceput pentru toate ..
``Ethel.``
Folosi o voce normala, putin tremurata . Simtea cum acele atingeri de mai devreme, ce acum incetasera, ii ajunsesera pana la inima si daca avea sa continue asaa, cu toate ca ea nu l-ar fi lasat, acel lant ce-i tinea inima rece avea sa se rupa . Asta o cam ingrijora pe Ethel . Il saruta pe buze ca si cand l-ar fi rasplatit pentru ceea ce ii spusese si se departa de el imediat ce termina micul sarut .
"Crezi in dragoste la prima vedere? "
Il auzi intreband . Bruneta ridica o spranceana catre el bufnind in ras . O credea o copila de 15 ani ? Isi duse mainile in buzunarele pelerinei si il privi zambind amuzata de parca ar fi auzit cea mai buna gluma din ultimii 100 de ani . Se intoarse pe varfuri si se indrepta catre bancuta unde o invitase el mai devreme . Avea sa-i raspunda la acea intrebare ? Probabil ca da . Se aseza pe banca aceea si il privi dand din cap negativ . Acela era raspunsul ei la intrebarea lui . Ii zambi inocent in timp ce privea prin imprejur .

Sinceritatea era singurul lucru pe care il mai avea in acea noapte. Pur si simplu demnitatea si orgoliul nu-l mai avea. Orgoliul se pierduse cu mult timp inainte ca el sa inceapa sa o sarute pe gat. Iar demnitatea, ei bine, o mai avea acolo undeva insa probabil ca disparuse demult. O privii cu atentie. Era innebunit dupa ea insa nu dadea chiar asa de mare dovada ca [,] chiar o placea. Zambii. Ochii lui o urmareau atent, ii urmarea mainile, ochii, totul cu atentie.
(( ``Ethel.``))
In sfarsit, dupa atata timp ii spusese numele. O caracterizase ca o femeie foarte dificila si puternica. Doar era o devoratoare nu? Zambii. Isi daduse seama ca in sfarsit avea o dovada ca o cucerise, foarte putin, incat o facuse sa-i spuna numele. Era un lucru bun pentru el. Era o mantuire. Ii simtii prezenta foarte aproape de el. O avea langa el. Apoi ii simtii buzele cum i se atinsera de ale lui. Era in al noualea cer. Frumusetea din fata lui se dovedise a avea o slabiciune de farmecul lui. Doar o presupunere banala il facea sa creada asta. Si totusi nu-i raspunsese la intrebare.
Urma un ras in hohote din partea ei. Probabil ca acesta era raspunsul. Un nu sincer si profund. Exact cum se asteptase. El sigur in acea seara se indragostise de ea din prima clipa insa incercase sa ascunda acest lucru prin replici cat se poate de indiferente.
”Sarutul acesta a fost ca un raspuns?”
Intrebarea fusese banala si in tot acest timp patetica. Pur si simplu creierul lui nu fusese atat de inteligent incat sa creeze o alta intrebare mult mai normala. Zambii in coltul gurii insa o privii in acelasi timp cu mult interes.

”Sarutul acesta a fost ca un raspuns?”
Il privi de pe banca unde se asezase putin uimita . Clipi des timp de 2 secunde, iar in secunda a 3a se ridica de pe banca si se indrepta spre el . Il privi in tot acest timp si ii zambi siret . Acel zambet al ei care putea innebuni orice om, mai rau decat blestemul Cruciatus . Se vedea de la mare distanta ca pustiul din fata ei facuse o pasiune pentru ea . Se aseza la un metru in fata lui, privindu-l uimita .
``Ia-l ca pe o rasplata pentru informatia pe care mi-ai dat-o .``
Zambetul persista pe buzele ei si distanta dintre ei la fel . Privirile li se intersectara in momentul in care Ethel reusi sa-l studieze din cap pana in picioare, incercand sa-si dea seama de ceea ce avea pe sub acea pelerina . Nu stia ce sa-i mai spuna si deja se facusera cam liniste intre ei . Nu avea deloc chef sa il mai sarute si a doua oara . Manutele ei ramasera in buzunarele pelerinei de drum, la caldura . Nu ii era frig, dar simtea cativa fiori ce ii treceau prin tot corpul atunci cand privirile lor erau intersectate mai mult de 3 secunde .
``Si ca sa-ti raspund la intrebare ... nu cred in dragoste la prima vedere ... ``
Ii spuse cu o parere de rau in glas de nemasurat . Intr-un fel avea chef sa vorbeasca cu el si sa-l descopere particica cu particica, dar acum, de la frigul ce domnea pe acolo nu prea avea chef de asa ceva... Nu ii era frig, doar avea o senzatie asemanatoare . Clipi de 2 ori in timp ce-i privea formele fetei si ramase tacuta pentru a-i auzi reactia .

Zambea. Singurul lucru pe care-l putea face in acel moment. Si de ce? Ea nu-i daduse nicio dovada ca ar avea un anume interes pentru el. Doar imaginatia lui ii crea astfel de iluzii notorii. O privea totusi cu acelasi interes ca si mai inainte. Nu-si schimbase parerea fata de ea si incerca din toate puterile sa o faca sa inteleaga ca lui ii placea de ea. Era cu totul diferita treaba de celelalte. Simtea ceva mai special pentru ea. Ceva de nedescris. Si totusi ce rost avea? Isi punea in acelasi timp viata cat si identitatea care pentru el era mult mai importanta decat propria-i viata in pericol.
(( ``Ia-l ca pe o rasplata pentru informatia pe care mi-ai dat-o .``))
Frumos din partea ei. Il mai si rasplatea pe deasupra. Ar fi putut sa-i dea o sumedenie de informatii insa protocolul era altul. Mai ales ca-si punea misiunile in pericol. Ar fi fost ceva usor pentru ea sa scoata de la el aceste informatii. Se aseza inapoi pe banca, unde era si ea. O simtea acolo, aproape de el. O imbratisare lunga si calduroasa probabil nu-i facea rau uneia ca ea. Isi deschisa bratele si o imbratisa maiestuos. Ii zambea de fiecare data cand ea il privea. Il facea sa se simta mai bine.
”Frumoasa rasplata!”
Facu o afirmatie. Avea si dovezile care puteau fi de folos in acest caz. Chiar fusese o rasplata primitiva, frumoasa, pe care niciun barbat nu o putea refuza.
(( ``Si ca sa-ti raspund la intrebare ... nu cred in dragoste la prima vedere ... ``))
Parerea de rau pe care o simtii in glasul ei il facu sa fie nelinistit. Incerca sa ascunda asta. Nici nu calculase si nu gandise cuvintele pe care ea i le spusese. Oare sa fi fost fapte iluzorii? Toate treburile astea cu sarutul, mangaiatul..
”Pacat.."

Ramase putin mirata atunci cand se trezise pe canapea, langa el imbratisata de domnul Boris . Vru sa-l expedieze putin mai departe de ea, dar era imposibil . Avea sa vina inapoi ori de cate ori l-ar fi impins ea . Isi dadu ochii peste cap, oftand scurt . Avea sa ramana pentru o clipa acolo pe canapea sa se gandeasca, fiindca gandurile ei erau atat de tulburi incat nu mai putea auzi sau procesa nimic .
Se parea ca domnul acela avea chef de "iubire" in acele clipe, dar pacat, asa cum spusese si el, ca nu-si gasise persoana potrivita . Daca ii spusese acele chestii doar pentru a o fermeca si pentru a ajunge mai departe ? Ethel clipi des de cateva ori, apoi se ridica de pe banca aceea fara sa-l priveasca in vreun fel . Credea ca ea este atat de slaba sa se indragosteasca de el asa de repede? Se intoarse pe calcaie si-l privi, incrucisandu-si mainile la piept . Avea sa-l mai intrebe o data daca era prieten sau dusman sau avea sa-i reproseze ca aceea atractie era doar una de fatada si ca el avea alte intentii cum ar fi fost sa o omoare . Lucrurile nu puteau sa ramana asa . Trebuia sa se faca ceva in acest caz . Bagheta o avea inca in mana si nu stia ce sa faca cu ea . Avea sa o bage in buzunar sau sa-l atace? Varianta a 2a suna mai bine ...
``Crezi ca poti fi mai barbat in tot momentul asta ? Sau trebuie sa te invat eu ? Ori ai alte intentii ?``
I se adresa pe un ton putin suparat, dar calm totodata. Lasa atacul pe mai tarziu fiinda nu vroia sa-i dea impresia ca ar fi fost o femeie fara suflet.. Avea o idee minunata despre cum sa iasa din scena .. si simtea cum cortina va fi trasa dupa putin timp de acum incolo .

Trecuse ceva timp de cand nu mai privise pe cineva cu atata interes si admiratie. Admiratie? Pentru ce? Nu-l ajutase cu nimic si nici nu facuse ceva pentru omenie. Era o simpla devoratoare, nascuta sa omoare. Destinul ei incepea sa se infiripe cu al lui. El fiind de cealalta parte a devoratorilor nu mai tinea cont ca ea era dusman. Desigur aceasta nu avea de unde sa afle deoarece el era “prieten “ dupa cum aflase. Trist. Occlumantia o folosea numai in cazuri deosebite iar aici chiar nu era cazul. Incerca sa o cucereasca, sa-i cucereasca inima insa observa ca era cam greu deoarece Ethel nu se lasa dusa de nas asa usor.
Inteligenta, lucrul care la multi oameni lipseste. Ea insa avea acest lucru poate chiar o supradoza, si totusi Boris o putea cuceri. Se indragostise de ea, de fiinta nobila care statea in fata lui. Nu o cunostea foarte bine dar stia un singur lucru, era devoratoare si asta insemna rautate. Lui Boris ii placea sa fie manipulat insa nu peste masura. Ceea ce trecea de limita bunului simt incepea sa-l irite si declansa imediat atacul.
O privea in ochi. Sclipeau in lumina lunii, care desi era stearsa ince mai putea trece printre norii cenusii de toamna. Se ridica dintr-o data si se deperta de banca lui. El ridica din spranceana si o privi atent. Dupa cateva secunde lasa capul in pamant. Isi dadu seama ca adineauri fusese prea direct si asta o speria pe Ethel.
((``Crezi ca poti fi mai barbat in tot momentul asta ? Sau trebuie sa te invat eu ? Ori ai alte intentii ?``))
O privi atent, un zambet ii scapa pe buze. Se abtinea sa nu izbucneasca in hohote de ras. Facea o impresie p****** daca se intampla una ca asta.
”Alte intentii nu am! Sunt interesat de lectiile pe care le-as putea lua de la tine..”