~Sperand sa se intoarca~

[Rosalie Vivienne Alden]

Cand mi-am dat seama ca trecusera cele douazeci de minute am inceput sa plang ,nu mai aveam sa il vad probabil niciodata. Dar cand mi-am dat seama ca Yuky ne mai daruise inca o ora m-am bucurat atat de mult.
Am imbratitat-o apoi m-am intors la Jake,dorind ca in urmatoarea ora sa nu mai imi iau privirea de la el. Apoi mi-a venit un gand nostim,ce-ar fi ca toti prietenii mei sa vina sa isi puna aceasta dorinta,iar eu l-as mai fi vazut ore intregi pe Jake? . Totusi,nu voiam sa ma hranesc cu sperante,astfel imi faceam mult mai mult rau ,iar Jake ar suferi mai mult de acolo de unde e el. Si oricum,trebuia sa iti doresti ceva foarte tare,atat de intens,incat sa ti se indeplineasca dorinta si stiam ca verisoara mea o facuse din inima,de aceea s-a indeplinit visul ei,care de fapt era al meu.
Dumnezeule,mi-au dat lacrimile din nou si m-am dus sa o imbratisez din nou pe verisoara mea. Imi indeplinise dorinta..
-Tu stii cat te iubesc?,am rostit printre suspine.