Dorinte in miez de noapte

[Rosalie Vivienne Alden]

Nu aveam somn. Dupa toate cate mi s-au intamplat zilele acestea nici nu era de mirare. Pur si simplu ma miram ca mai aveam aer,ca sufletul meu mai imi oferi o sansa sa incep o noua viata si sa respir in continuare.
Dupa cum spusese Jake :viata mergea inainte , chiar si fara el. Inca nu sesizasem ca nu mai e langa mine,inca nu constientizasem ca a murit,sau poate doar nu vroiam acest lucru.
Medalionul acela pe care acum il iubeam il tineam mereu la gat,daca incerca cineva sa il ia,eram sigura ca voi lupta cu propria-mi viata pentru el.
Nestiind incotro sa o apuc,am plecat din turnul Ochilor-de-Soim cu gandul ca ma voi duce unde sufletul doreste.Astfel am ajuns la etajul VII-in camera Dorintelor,unde fusesem si ieri,cand mi-am dorit sa il mai vad pe Jake pentru ultima oara.
Imi doream sa vad o fata cunoscuta,un prieten de nadejde,pe oricine.. In momentele acestea nu-mi placea sa stau singura.
Apoi am observat-o pe Bell. M-am uitat la ea. M-am dus sa o salut si sa o imbratisez.