O noua prietenie

[Jenny Spring]

- Aimi , tu crezi ca mai traieste ?

Am privit-o pe Bella. Probabil reusisem sa ii inspir nesiguranta.
- Nu stiu...i-am raspuns. El poate sa traiasca, dar poate fi si mort. Nu sunt absurda sa cred ca Harry Potter e nemuritor. Doar nimeni nu traieste vesnic.
Si eu ma miram cat de sincera puteam sa fiu. M-am sprijinit de un copac apoi am continuat.
- Si la urma urmei, nu e singurul erou. Dupa el vin altii si altii si intr-un sfarsit, toti cei care stim sa iubim, sa ne gandim si la altii, sa stim diferenta dintre bine si rau, suntem eroi. Toti avem dreptul sa ne alegem calea.
M-am ridicat de pe scoarta dura a copacului. Simteam cum imi pierd energia, putin cate putin. Probabil gandul acela ca raul s-ar putea intoarce, ma facea sa ma simt goala.
- Vino dupa mine! ii strig Bellei. Am inceput sa alerg. Doream sa o duc intr-un loc, pe care, numai eu il stiam.
Am trecut pe langa crengile copacilor, m-am zgariat, m-am lovit, si doar intr-un final am oprit pasul.
Am asteptat-o pe Bella care veni rapid. Parca ca ii scosesem sufletul din trup, de obosita ce parea.
- Uite! arat eu cu degetul.
In locul aratat de mine, erau cateva animale ce se adapau la un lac. Aranjasez specical cativa busteni pe post de banci in locuri unde se vedea mai usor peisajul. Pasarelele mai indrazneau sa ciripeasca, iar animalele veneau spre noi, sa caute mancare.
- Stii, am auzit ca animalele pot simti cine e rau si cine e bun. E clar ca ele nu se tem de noi, i-am spus Bellei si am mangaiat o caprioara ce se apropiase de noi.