De cate ori poate muri un suflet?

[Aylee L. Lovel]

Erau intr-o casa darapanata, de pe pereti avea vopseaua luata, iar pe tavan se vedeau barnele care tineau casa.Aylee tresari si o lacrima i se scurse pe vechea-i cicatrice si cazu pe podeaua de lemn, lasand o urma uda.Asta e casa mea...Crystal se uita la ea ca la un extraterestru.Pana acum nu auzise decat faptul ca viperina traise in padure, cu varcolacii, nimic, niciodata despre o casa.Si totusi Aylee se plimba prin camera.Fotoliul a carui culoare originala nu se mai vedea.... Dar casa nu exista ! A ars toata, a luat foc ! Eran si cu MINE i-am dat foc ! Si incepu sa se plimbe printre mobilele prafuite si roase de vreme. O alta lacrima o urma pe prima, facandu-si loc printre praful de pe jos. Casa asta mai e doar in amintirile mele.... Cryss tresari Poate chiar suntem in amintirile tale, zise ea. Aylee cazu pe ganduri. In ochii ei gri, ca niste puturi in care se vedeau umbrele trecutului, dar pe care sclipea prezentul se produse o sclipire de lumina. Poate ca chiar erau in amintirile ei, dar asta insemna ca Eran ar trbui sa fie pe acolo. Se intoarse pe calcaie, dar baiatul chipes din spatele ei disparu, nu mai era. A disparut si asta insemna ceva rau. Apoi au auzit o soapta prin casa. Se distingea vocea unui barbat. Asa ca fetele iesira din casa si se uitau departe, inspre padure.