Un drum presarat cu petice de frunze si praf de vise...

[Ema Snow]

- Multumesc... se auzi vocea placuta a lui Crystal.
- Cu placere! am zis grabita.
Prea grabita, deoarece abia apoi am inteles adevarul din spatele acelui "multumesc". Am strans din ochi, dar i-am deschis aproape instantaneu. Le-am pus usor mainile pe umeri si le-am zambit cald.

"Sa pornim spre locul in care inimile noastre vor zbura! Sa plecam acolo altii poate au mai fost, dar nimeni nu a vazut sau a simtit ce vom experimenta noi." m-am imbarbatat eu, fericita ca nu voi suporta totul singura. Daca vor exista bucurii ale intamplarii sau dezamagiri ale drumului, stiam ca vom fi toate trei acolo. Stiam, instinctiv, ca indiferent de situatie, vom sta una langa cealalta, sprijinindu-ne reciproc si aratandu-ne priviri calde.
Nu vom descoperi doar drumul momentan pustiu din fata noastra. Nu vom vedea doar ce ne arata granitele padurii. Ne vom descoperi pe noi! Noi, una celeilalte si noi, fiecare isi va gasi probabil, alta latura.