O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

[Scarlett Soul]

Amintirile sunt tot ceea ce a mai ramas din EL !

Acum ma simt un om gol, desi am haine, ma simt o fiinta slaba, desi zilnic trebuie sa-mi pun parca o masca ridicola de carnaval ce simbolizeaza Puterea, putere ce este defapt, in adancul sufletului meu, acolo unde se intalnesc pene albe, negre si patate de sangele emanat de inima mea atunci cand soarele straluceste nemilos, la fel ca ranjetul crud al unui criminal.

~ Amintire ~

O fetita mica, zglobie, care nici nu stia ca exista un cuvant numit Menire, un cuvant numit Dorinta, un cuvant numit Iubire...
Atunci stia un singur lucru, unul divin : Sa Zambesca la tot ceea ce era frumos, asa ca ii zambi.
Nimic nu trecu doar asa, totul avea un sens, iar acum acest lucru avea o logica cat se poate de clara, baiatul, ii zambi inapoi, luand-o in brate si punand-o pe umeri. Atunci acea fetita simti cum umerii puternici si musculosi o puteau apara de orice, chiar si de umbre, caci in acea padure, totul era cuprins de farmec, farmec melancolic, ceva ce nu se putea uita usor. Pur si simplu privea crengile rupte ale copacilor care zaceau pe pamantul tare, aflat sub ei,privea porumbeii albi si ciorile negre, vedea doi oameni ce nu aveau nimic in comun, dar care se intelegeau de parca si-ar fi vorbit din prima zi.

"Pune-o jos !", se auzi o voce rautacioasa .
"Nu !", tipa baiatul, incovaiandu-si bratele protector in jurul fetei ce parea uimita si totodata cuprins de un val de .... de.... de... un sentiment ce nu-l stia, un sentiment ce incepea sa se contureze in mintea ei:Iubire...

Si care este cea mai mare durere, o suferinta de neiertat : Acea fetita, cu ochii invaluiti in panglici de mister, eram EU !

Peste 10 ani ...

8 decembrie 2009

Aceasi chip, acelasi trup si suflet cu cateva vise in plus, cateva ganduri pirerdute si o fata ce parea ca n-o mai stie, dar dupa ce o privi mai bine, exclama :

"Cryss ? WoW, stiam ca ne vom intalni..."
"Eu nu stiam, insa eu nu am uitat nimic, nimic din ceea ce s-a intamplat atunci... acum 10 ani ! Incredibil nu ?"
"Poate...", spuse el misterios, probabil numai pentru a-si marca nestiinta, insa eu cum puteam sa-l uit ? Cu as fi putut sa-i spun ca nu ma gandisem la el, ca noptile nu le petreceam iesind pe acoperis si plangand, poate asteptand ca Cerul sa-mi trimita putin praf de stele...
Efectiv era in zadar sa continui sa ma mint, cand stateam daramata de geamul rece si ud, ce nu-mi conferea nici un sentiment, poate doar incerca sa ma ajute, lunand din tristetea mea.
"Si cum ti-ai trait viata de-a lungul anilor ?", intreba el, deosebit de galant.
Iar apoi am vazut o silueta coborand de-a lungul partiei de schi si cativa fulgi de zapada ce se asezasera pe buzele mele, in timp ce El in croia drumul prin lume...

~ Revenire ~

"Mai presus de toata suferinta cu care omenirea plateste fiecare pas inainte, nu exista oare un tel necunoscut si indepartat, ceva superior, bun, drept, definitiv, catre care mergem fara sa stim si care ne umple inima de nevoia indarjita de a trai si de a spera ?", i-am soptit eu Laylei, cuprinsa de misterul ce dainuia in aceste cuvinte de secole.

OOC : Sper ca nu pare prostesc :|:|