Toamna tarzie

[Bell Evans]

Cercetasa zambi la auzul salutului Helenei. Ii facea bine sa mai fie cineva cu ei, Nick parea extrem de tacut. Lucru anormal, dat fiind ca era poreclit -Cercetasul Vorbaret-.
"-Deci, ce faceti voi doi aici?" intreba Merdetih, cu un glas pitigaiat.
"-Nimic interesant, Mer..doar mai vorbeam" raspunse cercetasa, zambind.
"-Okay" chicoti Helena, ridicandu'se. Cateva frunze din castanul de deasupra ei se desprinsera, aterizand pe umerii lor. Pareau facute din rugina, pentru ca de indata ce Nick atinse una dintre ele, aceasta se transforma intr'un praf auriu. Baiatul zambi si isi scutura pulberea fina dintre degete.
"-Ninge cu frunze" anunta Meredith si toti incepura sa rada.
"-Deci, ce vreti sa facem?" intreba Bell, ridicandu'se si ea. Nick se ridica automat, iar Helena ii privi cu dezaprobare.
"-Va miscati ca doi magneti" spuse ea, serioasa.
"-Aa, da?!" intreba Bell, inrosindu'se usor.
"-Iar acum esti foarte rosie la fata" continua Meredith.
"-Da, pentru ca Bellyshor e mereu palida ca un cadavru, si cea mai mica unda de roseata pare ingrozitor de rosie" o salva Nick.
Cercetasa zambi, iar Helena spuse: