Letters to you ...

[Scarlett Soul]

Dorinta a trecut pe langa mine ...

Ce-ai putea sa faci atunci cand tot universul este impotriva vointei tale ?

Sa fugi... sau sa-l infrunti !!!!

Astazi poate ca am ales cate putin din amandoua, o bucatica din fuga si una din invingere...
Dar intr-un final, reusisem. Imi atinsesem scopul, caci nu degeaba,... pur si simplu aveam nevoie de putin mai multe lingurite de Libertate.

Si ce va urma ? 'Trebuie sa gasesc in cele din urma ceva....,imi spuneam eu cu o convingere de nezdruncinat.


2 oare mai tarziu ...

Afara... Un sentiment etern, simteam vantul cum se unduieste in functie de liniile fine ale barbiei mele, iar frunzele... furnzele rosii si lenese se ridicau spre cer, incantand o melodie nerostita de nimeni, erau doar cuvinte pierdute in furtunile dese ce acopereau soarele...

'Nu mai am de gand sa plec. Nu atat de repede. Vreau sa fac tot ce nu am voie, sa incalc regulile, dar sa stiu cand sa ma opresc.'

Era probabil un gand nebunesc, ce nu aveam curajul sa-l rostesc, insa iubeam acel gand, de fapt Iubeam Pericolul !
Imi mai spusesem asta de multe ori, insa cu timpul cuvintele se pierd prinse intre filele unei carti mult iubite si nu se mai intorc la tine daca nu le provoci.

Insa astazi era altfel... Astazi ingerul meu avea aripi sa zboare, sa infrunte nespintecarea.

La numai cateva ore distanta de zambete ciudate si fara sens.

"Cafenea !", rosti Layla, dandu-si seama de locul ideal penrtu noi.
"Da ...", am rostit eu in cele din urma, insa aveam un sentiment ciudat, caci stiam ca in orice loc public erau si oameni !!! Iar asa inca nu stiam daca era bine, doar simteam o nevoie arzatoare de companie si totodata stiam ca puteam fi in orice moment in pericol.

La inceputul plimbarii noastre ii spusesem un singur luncru atat de important incat sa fie ascultat, restul erau doar niste fleacuri.
"Simt ca cineva se va lua de noi, insa in cele din urma totul se va termina cu bine ."
"Pai sa speram ca nu .", fu singurul raspuns pe care l-am primit.Desi era un raspuns cu vorbe reci, vocea-i era calda, usor linistitoare, insa imi aminteam ca de fiecare data cand avusesem o presimtire asemanatoare fusese adevarat.

Presimtirile - uneori sunt singurele semne pe care le primim de la lumea asta mare !

Acum, ca-mi aminteam ceea ce-i spusesem eram constienta de ceea ce se putea intampla, insa ma lasam purtata de val, constienta de faptul ca noi doua eram singurele care se plimbau de-a lungul unei strazi, ajungand pana la sfarsitul acesteia, iar apoi strabatand-o din nou.

SUNTEM NEBUNE, CE MAI ???????
CINE MAI CERE DOVEZI PENTRU ASTA?

De fapt nu facem altceva decat sa fim noi insane, sau poate ( cine stie ) asta este felul nostru de a ne purta
In fine... nu facem altceva decat sa avem reactii mai naturale decat oamenii de zi cu zi, nimic altceva . Aceasta este singura vraja, magia naturaletii !

"Deci vii ? Suntem in criza de timp ! ", ma tachina Layla, trezindu-ma din obisnuita visare si amintindu-mi o anumita secventa din viata care ma amuza enorm, asa ca am lasat sa-mi scape un mic chicot si un ranjet in coltul gurii.Eram multumita.
"Vin, vin, dar stai...", i-am raspuns eu, vorbind parc' fara noima.

Apoi totul se petrecu mecanic, caci nu avusesem incidente pana la cafenea, iar apoi singurul lucru pe care eram capabila sa mi-l amintesc era ca tocmai intrasem pe usa "barului". Prima fata remarcata ma nemultumi, a doua la fel, a treia deasemenea, dar a patra !?!?!??! Era superba, ceva de ramas cu gura cascata, asa ca infingandu-mi unghiile in palma, reusisem sa nu par prea socata, incercam sa ma comport cat mai firesc.

"Stam jos ?", i-am adresat intrebarea prietenei mele, care avea o expresie usor de deslusit. Vroia sa spuna : "Desigur, doar nu vrei sa-l lasam aici pe TIPU' asta singur !"

'Cam asta gandea, dar cam asta gandeam si eu !', am recunoscut in sinea mea, tragand deja de scaunul de la masa pe care o alesesem in scopuri doar de noi stiute .

'Clar ! Seara asta fara plictiseala !'

Apoi ceva ma trezi din freeria in care ma ( ne ) introduse acel chip, era o fata, insa nu orice fata ci cineva pe care cunosteam si cu care nu tineam neaparat sa ma intalnesc la ora 22:00 intr-o cafenea, cand toata familia mea stia ca eu sunt acasa si dorm.

Cu toate astea, o privire rugatoare pleca spree fata aceea, iar ea inregistra mesajul si incepu sa rada, asigurandu-ma ca nu va spune nimic, Ce usurare,... Acum puteam sa continuam sa privim si deasemenea sa discutam.
O ascultam pe Layla, jur, insa nu ma puteam abtine sa nu-i arunc cate o privire pe furis... si incet cu incetul vedeam ca si Layla avea aceasi dificultate, dar in momentul acela mi-am adus aminte de o vorba ce mi-o spusese o cunostinta :

"Ce-i frumos si lui Dumnezeu ii place !"

Asta ma facu sa zambesc, ciudat, caci simteam ca fata imi ardea.

"Noroc ca am tenul inchis si nu se vede...", i-am soptit rapid lui Layla.
"Mda....."
"O Doamne....", sopti aceasta facandu-mi semn sa privesc la randul meu.
"Spune-mi Cryss, dar multumesc ca ma pretuiesti atat !", iar apoi am privit spre El ... "Mda, este la fel de fermecator pe cat il vad eu ?", am intervenit eu iar.
"Hmmmm.....Presupun ca e, insa totusi vorbeste putin cam tare si nu pare deloc indiferent, poate vrea sa iasa asa putin in evidenta."
"Poate !", alesesem calea de mijloc.
Aici se strecurase o mica greseala, caci tocmai ma hotarasem sa-i arunc o ultima privire discreta, iar atunci imi dadusem seama ca nu eram singurele care il priveam... si el ne privea, doar ca alegeam timpuri diferite, insa acum, acum ne privisem in acelasi moment. II puteam vedea atat de clar sclipirea din ochii aceia jucausi si in acelasi timp copilarosi ... Nu prea eram sigura daca prezenta incredere, insa stiam cat se poate de sigur ca-mi amintea de cineva ...

Odata Layla imi spusese : "Love is in the air !"

Acum era singurul meu gand, dar oare cat era de adevarat ?

In fine, acum nu mai conta, fiindca locul Lui acum era gol... Plecase.
Nu mai puteam face nimic, asa ca dupa primele 10 minute disparusem si noi din decor.

Cine a spus ca Furia domina Frica ?

Aceasi zi, aceleasi suflete si minti, dar alt loc, iar dupa cateva ore de distractie, poate urma sa fie ceva mai serios sau poate o simpla plimbare...
Nu stiam, insa speram sa aflu, caci nu ne indreptam spre cel mai potrivit loc posibil in toiul noptii pentru niste fete de 14 ani.
Dar ce mai puteam face... era prea tarziu, asa ca acum fugeam pentru ceea ce credeam noi ca era sosirea trenului, insa ne inselasem, caci trenul sosise cu cateva secunde inainte ca noi sa ajungem.

Ne pierdusem dorinta ? Sau ea avea sa se implineasca indiferent de imprejurari daca era puternica ?

Atunci nu mai rationalizam, doar simteam si credeam ca partea care-si lasa cel mai mult amprenta in viata mea avea sa fie inima.
Orice avea sa se intample stiam ca mai mult de un sfert din dorinta mea se spulberase cu cateva minute inainte, odata cu sosirea trenului, era felul meu de a spune ca daduse buzna in sufletul meu.

Deodata ceva incepu sa ma nelinisteasca. Nu stiam ce va urma, insa intuiam asta. Si avusesem dreptate : Doi oameni ai strazii se luasera dupa noi, iar acum fluerau.

'Betie...', gandeam eu , constienta de faptul ca si Layla gandea acelasi lucru, numai ca nu se exterioriza.

Apoi am plecat mai departe, pe jumatate alergand, dupa primul colt, apoi incetinind pasul, vazand ca din cealalta parte veneau deasemenea doi sau poate trei oameni, bun acum aveam s-o luam prin fata, dar varianta asta nu tine mult,caci asta era, eram incoltite.

'Calm, calm....', imi repetam eu concentrata la o cale de scapare, pana in cele din urma imi dadeam seama ca urmaritorii nu aveau sa se dovedeasca destul de rapizi, asa ca am inaintat increzatoare, pana ne opri alt soc. Acum era chiar si un al treilea grup de locuitori beti, dar de data asta era grav, pentru ca erau tineri, iar acum tocmai se legasera de noi.

"Eu merg !", m-am adresat eu taios.
"Nu, haide pe aici...", imi arata aceasta o cale mai sigura.
"Nu !"

Tocmai refuzasem, iar acum ma indreptam direct in directia pericolului, sperand ca Layla sa ma urmeze, iar ea chiar asa facuse.
Dar in scurt timp ma rasgandisem si ma intorsesem instinctiv spre drumul ales de Layla, caci acei brtivi, incepura sa vorbeasca urat si sa simt alcoolul din ce in ce mai puternic in sange.
Am inceput sa fug.Dar unde era Layla ?
Am privit in urma si in sfarsit o vazusem. Nu-mi pasa ce avea sa se intample, insa eram sigura ca dintr-un motiv necunoscut, datoria mea era sa o astept pana ce ajungea la mine, iar apoi aveam sa trecem strada pana dincolo, unde ne va astepta Siguranta.

'Simt ca cineva se va lua de noi, insa in cele din urma totul se va termina cu bine .'

Imi aminteam eu ceea ce-i spusesem prietenei mele la inceputul serii, iar acum totul se dovedise adevarat.

And I’m alright
Standing in the streetlights here
Is this meant for me
My time on the outside is over
We don’t know how you’re spending all of your days
Knowing that love isn’t here
You see the pictures
But you don’t know their names
Cause love isn’t here

And I can’t do this by myself
All of these problems, they’re all in your head
And I can’t be somebody else
You took something perfect
And painted it red