Sometimes do not know what happens, just happens

[Rosalie Vivienne Alden]

Dimineata aceasta ma trezisem cu zambetul pe buze,ceea ce in ultimul timp rar se intamplase la mine. Incerc sa uit de tot ce se intamplase pana acum,dar uneori pur si simplu nu reusesc. Insa astazi se pare ca m-am trezit cu chef de viata. Consideram din nou ca exista speranta in viata mea. Oare este asa? Datorita prietenilor care au fost aproape de mine de cand murise Jake si Asla am inceput sa imi revin. Viata mea capatase un nou sens. Eram sigura ca o plimbare imi va face bine,iar odata ajunsa in Hogsmeade voi avea ce face aproape toata ziua. Plecasem singura de la scoala,nu chemasem pe nimeni cu mine ,vroiam sa imi limpezesc gandurile,sa caut in adancul sufletului meu amintirile care de obicei imi faceau rau,dar care nu vor disparea niciodata fiindca ele sunt acolo si asa va fi mereu. Probabil ca nici nu doream sa ma lipsesc de ele,nu as vrea sa dispara ultimele lucruri care imi ramasera in amintirea a doua fiinte dragi mie. Am luat-o la pas marunt prin Hogsmeade,consideram ca este o zi perfecta pentru a te plimba. Razele soarelui imi reflectau pe fata facandu-ma sa ma simt in siguranta,nu stiam de ce,dar asa ma simteam. M-am asezat pe o banca ramanad pe ganduri. Oare ce faceau ei acum? ... Gata,aveam de gand sa alung toate gandurile de indoiala si sa imi petrec ziua facand ceva care avea sa ma inveseleasca,sau cel putin sa ma faca sa ma simt mai bine. Tocmai cand vroiam sa ma ridic de pe banca,auzeam niste pasi in spatele meu...