True friends are forever

[Bell Evans]

OOC: Doar eu si Iss

O seara placuta isi intinsese pelerina peste domeniile castelului. Dar frigul crancen domina ultimele raze plapande de lumina, ce nu incalzeau nimic. Toti elevii si adultii erau inghesuiti in castel, incercand sa fuga din calea inghetului. Afara era pustiu, singurele zgomote fiind cele venite dinspre Padurea Interzisa. Pana si varfurile copacilor se unduiau trist in bataia blanda a vantului de octombrie.

Bell iesi din Turnul Cercetasilor, satula de aglomeratie. Numai boboci care o intrebau ce e cu clasamentul, elevi mai mari ingrijorati din cauza numarului mai scazut de puncte. Gata, era de ajuns. Vroia liniste, vroia un prieten adevarat. Caruia ii ducea dorul.

Gandul ii zbura automat la Issa. Nu o mai vazuse de atata timp. De cand terminase scoala, nu prea mai dadea prin Turn. Isi aminti de toate aventurile lor nocturne, de cum ieseau seara de seara sa exploreze castelul la lumina palida a lunii. Cum fugeau de Filch si de mata lui nebuna. Toate aceste intamplari i se derulara in minte, ca un film vechi.

Fara sa constientizeze, ajunsese la etajul VII in fata peretelui unde se ascundea Camera Necesitatii. Nici nu putea nimeni mai bine. Trecu de trei ori prin fata zidului, dupa care o usa se materializa din neant. Apasa manerul din bronz si intra. Cineva era deja acolo, parca asteptand'o..

OOC: Hai, uuu'itoarea mea