O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

[Layla Wong]

Am ramas nemiscata pentru cateva secunde si ma uitam cu o privire goala.Insinuam ca ma uit la ceva fix,dar defapt ma uitam in gol.Deodata tot din jurul meu a inceput sa se miste cu o viteza uimitoare.Am luat scrisoarea si am bagat'o in buzunar inchizand fermuarul ca sa fiu sigura ca nu scapa nici un cuvant de acolo.
M'am rideicat si am inceput sa alerg concurand cu vantul.Vantul imi biciuia fata,dar nu imi pasa.
"Trebuie s'o gasesc pe Cryss"i'am zis eu Lunei oprindu'ma brusc si implorand'o sa ma inteleaga si sa inteleaga cat era de important.
Ea dadu din cap afirmativ,si pentru mine asta a fost semnalul.Am alergat cat de repede ma tineau picioarele avand impresia ca zbor!

Cryss statea pe o piatra mare care in lumina soarelui palid parea ca un dragon cu solzii de argint.Statea cu capul tintit catre cerul acoperit cu fire de lumina care parca atarnau de sus pana pe Pamantul asta ciudat si plin de lucruri scrise in destin.Ochii ei visatori priveau cum pasarile parasesc eternitatea,zburand intr'un loc mai bun si plin de caldura.
"As da orice sa pot sa fiu pasare!"mi'am amintit aceste cuvinte.Asta as fi zis daca eram cu un an mai mica.Dar acum...
"Chiar as da orice?"
Raspunsul era un nu categoric.Daca as fi fost pasare as fi trait in libertatea de a zbura,in libertatea de a iubii,dar nu as fi avut parte niciodata de lucruri care sa ma defineasca,nu as fi avut amintiri si nu as fi avut cui sa'i ciripesc dorintele mele cele mai profunde.
"Eu sunt om,si nu as schimba asta niciodata!Nu conteaza cat ar trebui sa sufar,pentru ca nu exista placere fara suferinta."

Am incetinit pasul si in liniste m'am apropiat de ea.Acum stateam in dreptul ei si fara sa spun niciun cuvant am imbratisat'o si i'am soptit la ureche:
"Multumesc!"

Nu era nevoie sa explic pentru ce,ea stia exact motivul.Nu multumisem numai pentru scrisoare,ci pentru tot!Ne'am uitat una la alta si amandoua am zambit.Cuvintele cele mai simple au o valoare mult mai mare decat un monolog intreg.Asa si un zambet are o valoare mult mai mare decat milioane de alte rasete.

Incet am pornit spre drumul care ne ducea inapoi la locul intalnirii.Am mers doi pasi dupa care m'am oprit...
"-Asta cred ca il las aici!"
Mi'am scos lantisorul si l'am asezat pe pamantul rece de langa stanca.
"-Daca o sa imi trebuiasca voi veni aici,si o sa imi amintesc acest loc!Pana atunci dragonul acesta de marmutra imi va proteja sentimentele lasate aici."

Aceste patimi oarbe n'au norocul
Sa tina mult ca pulberea ca focul
Se mistuie la intaia sarutare
Si adesea au o jalnica urmare.....