Letters to you ...

[Scarlett Soul]

Cand ne dorim tot ceea ce este INTERZIS, ramanem cu NIMIC !!!

O zi senina ce se termina cu fulgere ...
Asa incepe fiecare zi pentru mine , asa incepe sau asa se termina ?
Eram confusa, dar nu-mi pasa, caci eram cufundata in ganduri, eram pierduta printre vise sfaramate ce nu aveau sa se ai gaseasca niciodata unele pe altele, piese pierdute pentru veci in spatiu.

Iar apoi ... O fata iluminata, palida ... si niste ochi albastrii ce ascundeau aceasi durere ce o purtam si eu zi de zi in sufletul meu mic, de copil .
Era ceva divin, ceva ce nu mai vazusem niciodata in fata ochilor si ceva ce nu aveam sa vad niciodata.
"Niciodata !", mi-am soptit eu incet, asigurandu-ma ca nu ma auzise nimeni, caci in randul de adolescenti in care ma aflam vedeam cum multi trageau cu ochiul ca sa-si dea seama ce ma deranja, dar ei nu aveau cum sa stie, caci acel sentiment in indoisem bine printre paginile jurnalului vietii mele.
"Acum hai sa ne jucam ... ", zise o voce hotarata, plina de sentimente, dar in fond nu fusesem prea atenta, caci era doar o fata ce venise cu o propunere care-i fusese acceptata.
"Bun ... alegeti-va cate-un animal ...", spuse aceasi fata.
"Lup ", am asternut eu crudul si vulnerabilul cuvant in fata tuturor, simtind cum o mica parte din perdea imi descoperise sufletul, lasandu-l sa inghete la bataia vantului.
"Acum putem sa incepem, doar trebuie sa va puneti esarfele la ochi.", si iarasi aceasi persoana spusese totul, nedeterminandu-mi mai mult interes ca inainte.
"Imi leaga cineva esarfa ?", am intrebat inocenta, dar nimeni nu se oferise sa ma ajute, asa ca mi-am inclestat mecanic degetele in jurul celor doua capete si am facut un nou ce speram ca avea sa reziste, iar apoi am asteptat ca cineva sa ma ia de mana si ca intunericul sa-si lase aripa neagra peste mine protejandu-ma.

In sfarsit soarta venise si dupa mine ...
Da intr-adevar venise ... numai ca-mi adusese persoana gresita !
Simteam o mana mica, finuta, de femeie, una careia nu puteam sa-i trimit sentimente, nu puteam caci Dumnezeu nu avusese ingaduinta sa-mi ofere o mica placere oferindu-mi-l macar pentru cateva secunde, macar pentru o atingere.
"Stai aici !"
"Bine ", am soptit eu in vant.
Am plecat capul, rusinata de mine insumi, suparata pe lumea cruda in care ma zbateam sa supravietuiesc si simtind cum incet- incet esarfa se umezea.
Erau cristalele transparente ce ma deosebeau de celelalte perosane prezente, erau negarea nereusitei ce avea sa ma urmareasca o vreme indelungata si nu in cele din urma era pierderea a ceva ce nu aveam sa am niciodata.
'Eu sunt cea incredibil de proasta sau lumea este facuta in asa fel incat sa te faca sa te simti un punct dintr-un intreg univers ?', stateam eu si ma gandeam, parca asteptand sa-mi cada ingaduinta in brate, ca s-o sarut si sa n-o mai las sa plece ... Da, INGADUINTA !


Peste 1 ora ...


Aruncam ,zece copii cu drumuri diferite ... Aruncam frunze spre cer, lasand visele sa reinvie macar pentru cateva secunde, macar pentru o clipa, ca apoi sa cada in aceasi multime de alte morminte de tacere, alte morminte de dorinte distruse.

Apoi am adunat o gramada mare de nestemate daruite de copaci si am aruncat in EL , vrand ca macar o dorinta de-a mea sa se lipeasca de hainele lui si sa ramana acolo pe veci, simtinu-i caldura, dar nici macar un vis nu vroise sa-mi satisfaca inima ce ardea in focul de gheata ce se crease de-a lungul toamnei...

' Tot ce am vrut sa-ti dau, totul ... Ai refuzat , curatandu-te si de ultimul vis de libertate ce vroiam sa ti-l ofer, constienta de duferinta ce avea sa urmeze, tu doar m-ai privit cu ochii aceea ce inconjurau tot cuprinsul cerului si ai zambit. Acel zambet ciudat ce nu-l mai vazusem niciodata . ', gandeam eu lasandu-ma purtata de ..... de oricine avea puterea sa ma poarte.