Oare un inger se poate transforma intr-un demon?

[Rosalie Vivienne Alden]

Capitolul III~Intoarcerea rezidentei~

A fost prima zi de cand s-a intors la spital. Parca totul inviase cu ajutorul ei,totul dar ea nu,era mereu melancolica si foarte suparata. S-a uitat la ceas si peste cateva minute avea sa intre in prima operatie de astazi,cea pe creier. Era mandra de propria ei persoana,era mandra ca inca personalul din spital o respecta,o recunoaste si mai ales o admira pentru minunatele ei operatii. Da,aici apare prima ei altercatie intre ea,persoana buna si Nessa-cea noua,cea rea. De fapt nu era sigura ca va putea fi malefica,cel putin nu cu cei care ii sunt prieteni. Ce putea sa faca? Toata viata i-a avut alaturi,dar totusi nu putea sa uite ca nimeni nu a fost langa ea in momentul in care a ramas neputincioasa in fata cadavrelor persoanelor magnifice din viata ei. Mama sa,care era modelul sau,persoana ei de nota zece,tatal care mereu a sprijinit-o la nevoie si nu in ultimul rand iubitul care pentru ea in ultimul timp devenise 'lumina ochilor ei'.

Acum nu ii mai venea sa se gandeasca deloc la iubire,avea sa isi duca la bun sfarsit dorinta arzatoare de a prinde ucigasul si de a-l tortura pana in momentul in care acesta va ramane fara vlaga,pana in momentul cand va cere ajutor si nu va fi nimeni acolo sa il sprijine,va fi doar ea,care va fi acolo pana in momentul in care il va vedea dandu-si ultima rasuflare,pana va cadea lat si nu se va mai putea ridica. Probabil ca pentru ea nu exista acum un vis mai mare de implinit. Normal era cosmar ,dar din perspectiva ei e scopul pentru care inca se afla in viata,pentru a-si duce la bun sfarsit misiunea aceea dispretuitoare. Dar totusi,cum va putea afla care este criminalul? Toate la timpul lor,ea era sigura ca cineva o va ghida in viata sa ,ca cineva o va ajuta sa il assasineze pe cel care la randul sa a fost un ucigas. Brusc ii veni in minte ceva de genul :"Daca a fost un ucigas platit?", Dar isi indeparta repede acest gand din minte,fiindca trebuia in secundele urmatoare sa intre in operatie.

Sala de operatii o astepta cu bratele deschise,aceasta isi lua masca si manunsile chirurgicale,nu a stat nici-un moment pe ganduri fiindca era foarte sigura ca aceasta interventie va fi foarte reusita. Adica de cate ori nu fusese ea la operatii din care trebuia sa extirpe o tumoare? Emotiile ii erau mici si inexpresive asa ca la toti stagiarii care erau in jurul ei le-a dat indicatii cam ce ar trebui sa faca pe parcursul operatiei. Sudoarea ii curgea pe frunte,dar mainile nu ii tremurau deloc. Siguranta si increderea pe care o emana tuturor din jurul ei le-a dat putere sa o ajute in continuare in operatie. Dupa doua ore exact a iesit din sala de operatii epuizata dar cu inca o reusita remarcanta la slujba ei, Nu putea sa nu fie mandra,nu putea sa nu se bucure pentru faptul ca acum familia acelei persoane i-a multumit de sute si mii de ori. A oftat linistita,dar dupa o ora si jumatate va avea de efectuat operatia pe cord deschis. Aceasta ii trmitea mai multe emotii. Dar era sigura din nou ca va reusi. Aceasta operatie a durat mult mai mult,si-a luat niste masuri de precautie foarte mari,de altfel ca la prima fiindca orice operatie consta intr-un risc. A rasuflat atat de linistita cand a iesit din operatie si din nou a anuntat familia acel "Este bine!".

A zambit putin cam fortat fiindca acum probabil ca nu era in stare sa ii surada sincer cuiva,incerca sa urasca viata de acum,dar aceste doua operatii i-au dat putin chef de viata....