Trenul n-asteapta

[Ema Snow]

Am respirat rapid si, oftand puternic, am strans mai tare manerul caruciorului. Am reusit sa trec, iar acum eram de cealalta parte a barierei.
" - Uite, Artemait, fete noi!" i-am zambit eu bufnitei ce trona peste bagaje.
Printr-o privire rapida, am revazut peronul atat de vechi si cu multe amintiri, acum plin de copii, adulti si animale.
Uitandu-ma dupa un vagon liber, am intrat in cineva.
" - O, Doamne! Imi cer scuze!" am zis stingherita.
Era probabil un boboc. Nu-mi amintesc sa mai fi vazut acest chip pana acum.
" - Sincer, imi pare rau!" m-am scuzat iar. " Eu sunt Ema" i-am zambit cald