..True love..

[Isabella River]

"- Era si timpul.." mi-am auzit propria voce in timp ce ma aplecam deasupra lui si il priveam. Am incercat sa schitez un zambet, desi eram sigura ca nu prea reusisem. Insa paru a fi suficient pentru a-l face si pe el sa zambeasca.

"- Ai dormit destul de mult." am soptit in timp ce-mi inaltam privirea spre cerul ce se pregatea sa-si ia ramas bun de la soare.
Niciunul din noi nu a mai spus nimic. Matt se multumi cu a ma lua in bratele lui si am stat amandoi privind in departare fara sa facem nimic. Era atat de ciudat. Atat de simplu. Si totusi era minunat. Mereu simteam ca aveam ceva sa ii spun. Sa ii explic, sa ii vorbesc. Dar cand venea acel moment, ma pierdeam in multitudinea mea de cuvinte si lasam ca lucrurile sa fie explicate de la sine. Il iubeam.. era un fapt, nu o vorba, nu puteam sa o explic.

Si pana si peisajul parea ca se scufunda in banalitatea unei simple zile ce se apropia de sfarsit.
"- Iti mai amintesti..?" am spus brusc fara sa il privesc.
Chicoti usor si am simtit cum inima imi tresalta de bucurie. Cum putea exista ceva atat de melodios? Vocea lui era mereu ca un fel de drog pentru mine. Il ascultam.. si il ascultam.. si voiam mai mult. Si mai mult.
Ma linistea.
"- Ce sa imi amintesc, draga mea?" intreba la randul lui.
"- Cum era la inceput.." am spus fara sa ma abtin din a zambi.

Nu as fi putut niciodata sa uit. Primul "te iubesc" inca imi mai rasuna in minte si la fel si primele momente. Imi placea sa cred ca noi doi eram complet diferiti de restul. Ca faceam parte din putinii care reusisera sa-si gaseasca persoana perfecta pentru ei. Noi ne intelegeam reciproc si nu trebuia niciodata sa ne explicam gesturile.
Eu zambeam pentru ca zambea si el. El radea pentru ca radeam si eu. Iar eu respiram pentru ca si el o facea. Eram unul. Nu mai exista "eu" sau "tu". Doar "noi".