O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

[Layla Wong]

Timpul curgea cu incetinitorul,dar nu pentru ca ma plictiseam,ci pentru ca imi doream sa nu se termine seara aceea niciodata.Langa mine se afla o cutie pe jumatate plina sau jumate goala de ‘Hell’.Am rup deschizatoarea ei si am agatat’o de siretul legat la mana.
‘Iad !'
Unde e locul asta ?Poti sa arzi in flacarile iadului doar atunci cand nu esti nu om bun ?Nu cred...De ce oamenii nevinovati trebuie sa suporte acest iad pe Pamant.’,insa gandurile mele au fost intrerupte de o imagine a doi indragostiti care nu isi ziceau nimic,dar din fapte se vedea tot !De fata fetei era lipit un zambet larg,iar ochii ei straluceau la imbratisarea baiatului.Ii vedeam ca doi copii care se jucau de’a indragostitii,exact asa cum faceam eu mai demult cu el.Mi s’a facut dor de acele momente din trecut cand ne uitam unul la altul cu o stralucire in ochi si nu asteptam decat sa ne luam in brate si atat.Nu vroiam nici cuvinte serioase,nici fapte mai marete.Dar apoi el i’a dat drumul la fata intorcandu’se amandoi la drumul lor rupand aceea magie in doar cateva secunde.Privirile lor se indepartau si atingerea lor se pierdea in aerul de dragoste eliberat.Inainte sa vad aceasta scena mi’am zis in gandul meu ca ei doi sunt facuti unul pentru altul.Ziceam asta pentru ca vedeam cum se uita baiatul la ea,si fata in ochii lui asteptand sa vina langa ea.Poate odata a fost o iubire din care numai prietenia a ramas.

~Revenrie~

Brusc simteam ca amintirea se rupe din mine ca o bucata de hartie sifonata ce nu avea loc in cutia viselor,amintirilor mele.Simteam cum ochii mi se umple de lacrimi,doar pentu ca mi'am permis sa imi amintesc unele momente de care nu ar mai trebui sa ma apropi poate niciodata.Cand va fi momentul ma voi elibera de ele si le voi pune intr'un sertar,si cheia am s'o pierd definitiv!
Ma uitam la Cryss si o vedeam cum sta acolo cu pletele agatate de vant.Am sarit de pe piatra si am alergat aterizandu'ma drept in bratele ei.Nu ma mai puteam abtine sa nu plang in fata ei,desii mereu incercam sa nu plang in fata prietenilor,ca atunci cand eu voi pleca sa ma tina minte fericita si cu zambetul pe buze.Dar Cryss era persoana pe care chiar ma puteam sprijinii sa nu cad de tot in prapastie,desii si de ea ma ascundeam,stiam ca ea ma intelege macar pe o parte.
"-Nici nu stii cat de tare te iubesc!Amintirile cu tine nu le'as lasa niciodata sa se piarda intr'un sertar,pentru ca nu as vrea sa uit acele momente cand radeam,discutile si intrebarii lungi de seara,lucrurile despre care se zicea ca sunt interzise,fiecare moment din viata in care credeam cu tarie ca se va intampla o oarecare magie."
Deabea am reusit sa ii zic aceste cuvinte.Nu i'am zis multe lucruri despre care i'as si vrut sa ii zic,dar pentru moment atat ma tineau puterile.
"-Scuze fetelor ca nu am fost in stare sa ma abtin si ca a trebuit sa umplu locul acesta unde am devenit si mai apropiate de lacrimi."
Am zambit din tot sufletul,desii multi ar fi tras concluzia ca e un zambet fals din pricina lacrimilor care nu incetau sa se zbata pe obrajii mei.
'Numai vreau sa ma pierd in amintiri,pentru ca mie frica ca odata voi ramane blocata in propria mea lume care odata a fost distrusa de mine sau de altii,si care nu va mai reusi niciodata sa isi reia froma dorita.Ar trebui sa merg mai departe,ar fi trebuit sa uit de aceste lucruri de mult.Si uite ce prosta pot sa fiu sa incep sa plang din cauza unei amintiri frumoase.Plang doar pentru ca stiu ca niciodata nu va mai fi la fel. '
"-Cred ca am nevoie de un moment de liniste...o sa fiu pe aici daca aveti nevoie de mine pentru orice lucru marunt."



Acum ca eram departe de ochii fetelor puteam sa stau si sa plang linisitita.Puteam sa stau si mor,fiinca stiam ca nu o sa fac pe nimeni sa sufere.Mi'as fi dorit din tot sufletul sa ma asez pe frunzele colorate de toamna si sa nu ma ridic pana picaturile de ploaie s'ar transforma in fulgi de nea,si sa mor sub plapuma de zapada pe care o iubesc atat de mult.Dar din pacate nu'mi permit.Parca ma sustine o panglica care ma opreste inainte sa actionez.

Daca as face doar ce simte inima,as fi murit de mult inecata de parfumul vietii!