Toamna tarzie

[Bell Evans]

Bell o privi pe Meredith, care incepuse sa planga. Ii parea rau de ea..mai ales ca toate acestea se intamplasera din cauza ei. Daca Nick nu ar fi iubit'o pe ea, atunci Meredith nu ar mai fi ajuns la asta.
"-Imi pare rau..si promit ca nu voi mai face niciodata nimic impotriva ta" murmura Mer, cu o voce plangacioasa. Helena pufni dezaprobator, iar Nick le privi pe amandoua, descurajat.
Bell se simtea aiurea, iar durerea de cap aparuse iar. Duse mana la frunte, si apasa usor. Simti cum un firicel de sange incepe sa curga incet, iar Helena ajunse intr'o clipa langa ea.
"-De ce ai apasat rana, copil batut in cap?" mormai ea, iesind din incapere. Se intoarse in cateva clipe, insotita de Madam Pomfrey.
"-Mda, chiar era nevoie sa o aduci" mormai Bell, iar asistenta se apropie in graba de ea. Puse un alt pansament, si curata rana.
"-Tine'ti mainile departe de cap" spuse aceasta, iesind din salon.
"-Si acum, revenind..Meredith, esti iertata" spuse Bell, serioasa.
"-Serios?!" intreba aceasta, cu ochii mari.
"-Da, vrei sa ti'o zica si pe litere?!" mormai Helena, de pe patul alaturat.
Bell chicoti, iar Nick zambi si el..atmosfera era inca tensionata.
"-Dar nu vom mai fi niciodata ca la inceput" continua Bell, privind'o atenta.
Meredith afisa un zambet sarcastic, dupa care calmul ei disparu ca prin minune, fiind inlocuit de ura si dispret.
"-Aha, deci eu ma milogesc aici si stau o noapte treaza sa spun ca imi pare rau si tu ce faci?!" striga ea, apropiindu'se amenintator de patul cercetasei..