Resedinta Andrews

[Kasumi Mikoto]

-Nu-i nimic Ash, am spus, fara nici-o stare de spirit care sa se citeasca in tonul vocii mele.
"Nu te pune cu idiotu` ca te aduce la nvelul lui si te bate cu experienta...".
-Si, Rose, nu ca nu e stilul meu de petrecere. petrecerile nu sunt stilul meu. Si pot deveni destul de afurisita, nu are sens sa va stric distractia, nu?
Falsul meu altruism era de fapt o patetica incercare de a pleca, pentru ca nu aveam, oricum, cu cine conversa. Ori nu eram eu suficient de deschisa? In fine...
-Nici nu te gandi! striga Rosalie. Si cum iti permiti?! ridia ea focea, aproape tragandu-mi o palma.
-Anume ce?
-Sa ma faci sa astept cu tortul in mana!
Am alungat subiectul cu mana, refuzand sa il mai abordez ulterior.
-Nu vreau, mersi, am spus, trantindu-ma pe canapea.
Asteptam un miracol, care putea consta in lipsa rezervelor de Jackie si Cotni; o defectiune imposibil de reparat a boxelor; o persoana cu care sa ma inteleg; o pana de curent... nu, nu, fara pana de vurent. Asta ar fi dat din nou tnul agitatiei apocaliptice din casa.