Noapte si zi , Eu si Tu !

[Scarlett Soul]

Lumina slaba a unei lampi vechi, probabil cu gaz, imi incalzea treptat fata, facandu-ma sa ma gandesc la clipele in care ma inchideam in mine, doar spunand ca-mi era bine, ca aveam sa supravietuiesc Iadului.
"Atat de slaba in tovarasia unei lumini care nu ma face cu nimic mai puternica sau mai buna ...", i-am soptit eu intunericului, prietenul meu din copilarie, ce stia de toate.
"Atat de melancolica ...", sopti o alta voce. Era ceva acolo, ceva ce cunoasteam foarte bine, dar nu eram eu, sau intunericul, era .....
"Dia ..."
"Ce cauti aici ?", veni raspunsul aspru din partea astropufei, care statuse ca si mine, acoperita de plapuma groaza de minciuni si noapte fara de luna.
"Doar stateam si ma gandeam la viata. Chiar sunt bine.", am mintit eu, in speranta ca Diamond nu avea sa-si dea seama.
'Cat ai de gand sa te mai minti singura ?', rasuna o voce in capul meu. Era doar subconstientul, singurul capabil sa-mi faca probleme.
"De ce ma minti ?", remarca in sfarsit prietena mea.
"Pentru ca asta fac si cu mine insumi. Fiinca mi-e prea greu sa recunosc unele lucruri ... fiindca ...", mi se pierdu mie vocea, furata de clipe eterne de magie neagra si puf.
Da, puf ce in inima mea era doar ceva moale pe care o creatura se aseza mereu si ma privea, judecandu-ma. Acea creatura imi spunea mereu ca avea sa se intample ceva rau, ca nu era bine sau ... sau sa ... . Era Cealalta imagine a mea, una care se temea de Necunoscut.
"Dar tu, tu ce cauti aici ?", am intrebat-o la randul meu.