The Nightfall

[Alec J. Meester]

Cand mi-a spus ca nu ma place .. parca picioarele mele mi s-au taiat. Am vrut sa fac un pas in spate, insa n-am reusit.
Nu stiam cum sa scap, sa fug de acolo, sa ma ascund. O sarutasem, iar ea nu ma iubea. Cum puteam sa fiu atat de prost incat sa cred ca aceasta fata se uita la mine? Ea.. sa ma placa. Eram un idiot si un fraier.
Ma durea asta .. si niciodata nu mai simtisem asta. Da, ma durea intr-adevar. Si acum realizazasem ca este mai rau de atat .. se pare ca daca numai o placea, nu simteam aceasta durere in adancul sufletului. Si daca .. o iubeam si ea nu simtea nimic?
Imi venea sa ma innec. Vroiam sa ma innec.
Insa, apoi m-a salvat vocea ei blanda ..de la sinucidere :
" - Eu te iubesc. Poate suna stupid , dar nu imi pasa .", sopti ea.
'' - Ce?'',am spus socat, simtind cum inima vroia sa-mi iasa in piept de bucurie.
Intr-o clipita zambetul imi era pana la urechi, si nu mai puteam sa stau pe loc de fericire. Nu stiam cum sa reactionez. Am sarit pe Bella, strangand-o atat de tare, incat nu stiam daca aveam s-o las vie.Ma iubea? Un vis.. un vis .Am sarutat-o a doua oara, si ea nu se opunea.
'' - Bella.. este mai mult decat un vis.Si eu TE IUBESC'',am raspuns, mai sincer ca niciodata, niciodata nu mai fusesem atat de sigur de acest lucru, si niciodata nu mai spusesem un 'Te iubesc' atat de sincer.