The Nightfall

[Alec J. Meester]

Am oftat trist, nestiind cum sa o fac sa realizeze ca locul ei era langa mine. De ce trebuia sa plece? De ce? Daca doar isi batea joc de mine, asa cum nimeni nu mai facuse pana acum intr-un asemenea hal? Acolo, in apa, indiferent ca curul imi ingheta de frig, si nu conta ca a doua zii puteam sa racesc cobza, dar nu-mi pasa.. tot ceea ce vroiam era sa nu plece si sa fie alaturi de mine pe vecie. Simteam o durere imensa in adancul sufletului. De ce la inceput fusese atat de fericita alaturi de mine, atat de bucuroasa, vesela, alerga prin mormanul de frunze, innotam in apa . Si totul se terminase?Nu. Era imposibil. Nu putea sa fie adevarat.
De partea cealalta a lacului, la mal, am observat o silueta care se plimba incet de-a lungul lacului luminand cu bagheta. Nu, chiar daca ne vedea cineva, nu-mi pasa. Eu trebuia sa o am alaturi, altfel puteam sa ma sfarsesc.

’’Bella, nu poti pleca’’,am spus, tinand-o tare de maini.
’’ Alec, ma ranesti ..’’,spuse ea, privindu-si mainile.
’’ Nu pleca , te rog .. De ce vrei sa pleci ? Eu .. te iubesc. Nu ma parasi acum ..’’,am spus, incercand sa stapanesc sentimentul de expozie din trupul meu.
’’ Cine-i acolo ?’’, se auzii o voce puternica, de la departare.
’’ Nu pleca.Nu te las.’’,i-am soptit.