De azi, de maine, de nicicand

[Judith Cuddlylove]

Ganduri....

Oh inghetata....De mult nu mai simtisem o placere atat de profunda. Stam intainsa pe un pat inconjurata de oameni pe care-i puteam auzit, dar nu vedea. Tot ce vedeam era tavanul alb, cu puncte negre, imi dadeam seama ca nu mai fusese vopsit de ceva vreme. Era atat de placut sa-ncerc sa stabilesc pozitia celor din camera doar dupa volumul vocii. Ma simteam inteligenta. Mi-as fi dorit ca noaptea aceea sa dureze o eternitate. Sa steau intinsa pe acel pat vechi sa privesc in gol, sa incerc sa-mi imaginez pozitiile celor din jurul meu chiar daca nu-i puteam vedea.
Sunt tanara, iubesc lucrurile noi, ca toti cei de varsta mea. Eu insa sunt norocoasa. Am prieteni.... Nu, nu prieteni adevarati....doar prieteni, cunstinte cu care o pot face *lata* din cand in cand, ca in seara aceasta. Sunt normala, sau asa vreau sa par. Defapt, mi-e frica sa fiu respinsa. O simt si ma distruge incet incet. As vrea sa fiu mai buna....Sa ma schimb fara sa renunt la ce am deja, sa zambesc macar o data fara sa fie fals, sa fiu placuta dar nu din interes, sa am prieteni adevarati, care sa nu minta. Sau pur si simplu sa raman in asa. Nemiscata. Ascultand si realizand tot ce se intampla neputand face nimic. Lumea se poate prabusi acum, oricum n-as putea face nimic. Toti cei din camera s-ar lupta sa scape, ar fugi, ar fi speriati, rai, egoisti, trist. In timp ce eu, chiar dac-as simtit toate astea, n-as putea face nimic, doar observa. Ei ar cadea odata cu lumea. Eu as ramane nemiscata.