O noua cale, sau doar o simpla plimbare ?

[Scarlett Soul]

"Zambetul este singurul care-i face pe oameni divini. Nici iubirea, nici frumusetea si nici prietenia nu sunt scutite de suferinta, insa zambetul este singurul bun care nu ti-l pot desprinde din trup.", i-am soptit eu usor, simtind cum luna isi unduia mareata podoaba stelara spre o lume unde copii cunosc mult prea bine suferinta si tristetea prematura.

~ Amintire ~

8 decembrie 2010

'Da ... a trecut un an de cand m-am indragostit de tine ... a trecut un an de cand sufar cu o iubire muta pe buze, a trecut un an de cand nu-mi mai pasa si nu ma mai recunosc. Pe zi ce trece vad tot mai in ceata pictura alba si atat de pura pe care-am creat-o impreuna, insa nici de asta nu-mi pasa, vreau doar sa vad si sa revad cele intamplate.', gandeam eu in timp ce inaintam prin ceata ce-si lasase puternic urmele in farama mea de aripa rupta.
Aripa de visator ...
Singurul care are lumea lui, un loc nedefinit, un vid neumplut, ceva in care puteam sa-mi pun toate sentimentele, fara a mai tine cont de realitate, doar pierzandu-ma printre suferintile mele calde.
Ce mai pot spune, fusese o zi in care desi rasesem o multime si chiar ma simtisem bine, degeaba, degeaba caci in fiecare clipa in care genele-mi atingeam pielea imi aduceam aminte de cazatura ta, de fapt de cazatura sufletului meu transpusa in trupul tau. A fost ceva ce nu pot descrie, caci TU te-ai lovit, dar mie mi-a cazut inima din trup, pur si simplu nu mai e !
Iar acum doar stand in pat si deplanand amintiri de mult murinde ... ce mai pot face ?

Am fost zmeul tau mereu
Sa ma tii in vant nu-i greu,
N-ai stiut sa tragi de sfori
Am cazut de mii de ori...

Iar apoi cu un an dupa toate acestea, exact pe data de 8 decembrie 2010 am fost la un concert.
Stiu, suna a Jurnal, dar nu e, e numai adevarul ...
Ascultam cum muzica simfonica ma invada desprinzandu-ma din nou din lumea de care eram legata cu lanturi mult prea grele, pur si simplu un rob al unei iubiri neimplinite ce era inca captiva in mine, desi nu mai stiu exact cum arati, dar sunt sigura ca atunci cand te-am privit in ochi am vazut tot ceea ce era necesar ...
TOTUL ... ca sa-mi confirme ca Cealalta, firea mea plina cu prejudecati, era constienta de faptul ca aveam sa sufar si ca-mi voi duce zilele cu bratele inclestete plangand in gerul alb al iernii.
Nu am ascultat-o pe Cealalta, iar acum sunt din nou sclavul ei si traiesc cu ea, cu aceasi teama de a nu pierde sau a simti durerea ce inca isi are ghearele mortii inclestate in jurul gatului meu.

'Si se mai intreaba lumea de ce nu suport ca cineva sa ma atinga pe gat ?
Uite de ce ... Agonia mi-a sfasiat de mii de ori gatlejul asa ca acum fiecare atingere ma duce in niste chinuri cumplite, ceva ce trece o data cu viata, o data cu viata, dar nu o data cu iubirea !'

~ Revenire ~

"Superficiala zici ? Povesteste-mi !", i-am zis eu lui Layla, doar gandindu-ma :
'Si stii de ce vreau sa fiu inchisa, nu superficiala, doar inchisa sau poate putin falsa uneori ... Viata si-a batut prea mult joc de mine ca sa mai am curajul sa arat ceea ce simt, ca sa mai am curajul sa dau un pupic nevinovat sau o privire fara sens lunii.Uneori ma ascund in spatele unei perdele pe care nu multi reusesc sa o traga si sa-i simta invelisul de hartie, atat de vulnerabil ! '