Întunericul e absența luminii

[Christine Fournier]

Capitolul 9: Detenția de Sâmbătă Seara
Rosalie își strânse pelerina masivă în jurul corpului, încercând să pară cât mai calmă în timp ce pășea pe drumul noroios care ducea înapoi spre porțile castelului. Fiecare pas îi părea uriaș, iar greutatea sticluței ascunse în buzunarul interior o făcea să se simtă de parcă purta o bombă gata să explodeze. Pelerina lui Dante o ferea de vântul înghețat, dar nu o putea apăra de realitatea care o izbi când ajunse în curtea principală.
Grupul de Viperini care o împinsese să facă pariul o aștepta lângă fântâna de piatră. Când o văzură venind cu mâinile goale și fără niciun pachet suspect, fețele lor se strâmbară în rânjete disprețuitoare.
— Priviți-o! Strigă liderul lor, un băiat înalt din anul șapte, încrucișându-și brațele. Așa cum am anticipat. Astropufii se laudă mult, dar când intră în magazinul lui Borgin, fug mâncând pământul. Ai fost lașă, Rosalie! Unde este obiectul? Te-ai speriat de praf sau de cranii?
Râsetele lor batjocoritoare răsunară în curte, atrăgând atenția celorlalți elevi care se întorceau din Hogsmeade. Rosalie își lăsă capul în jos, cu obrajii arzând, neputând să le spună că motivul pentru care nu cumpărase nimic era mult mai periculos decât orice artefact blestemat.
— Destul!
Vocea profesorului de poțiuni tăie aerul ca o lamă de gheață. Dante, care însoțea ultimul grup de elevi înapoi la castel ca supraveghetor, păși în curte cu pași mari. Mantia lui obișnuită de școală flutura amenințător, iar masca lui de profesor necruțător era complet restaurată. Privirea lui trecu peste Viperini, făcându-i să amuțească instantaneu, apoi se fixă asupra fetei.
Dante se apropie la doar un pas de ea, iar Rosalie simți cum o cuprinde din nou un val de căldură, deși ochii lui albaștri erau acum lipsiți de orice căldură.
— Domnișoară de Villeneuve, rosti el pe un ton tăios, care răsună clar în întreaga curte, obiectul pe care l-ați cumpărat din acel loc dubios și pe care vi l-am confiscat personal în magazin va fi analizat de profesorul de apărare contra magiei negre. Hogwarts nu tolerează introducerea artefactelor întunecate pe teritoriul său.
Rosalie înlemni, privind fix spre vesta lui neagră, realizând imediat jocul genial și periculos pe care îl făcea Richard pentru a le acoperi urmele în fața tuturor.
— Iar dumneavoastră, continuă , tocmai v-ați ales cu o detenție în seara asta, la ora 20:00, în laboratorul meu. Veți învăța să curățați cazane până când veți înțelege că regulile acestei școli nu sunt opționale. Toată lumea înăuntru!
Viperinii izbucniră în hohote de râs imediat ce profesorul de poțiuni se îndepărtă spre marea intrare. Îl urmară cu privirea, apoi se întoarseră spre Rosalie, clătinând din cap cu o satisfacție răutăcioasă.
— Ei bine, de Villeneuve, ai vrut să pari curajoasă, dar ai avut cel mai mare ghinion posibil, îi zise liderul lor, bătând-o ironic pe umăr. Să îți petreci seara de sâmbătă închisă în temnițe cu cel mai sever profesor din tot castelul... mai bine primeai o exmatriculare. Distracție plăcută la frecat cazane!
Rosalie nu le răspunse. Îi privi cum pleacă spre Marea Sală, în timp ce mâna ei, ascunsă adânc în buzunarul pelerinei lui Richard, strângea strâns sticluța de cristal. Știa că la ora opt seara, în laboratoarele subterane, nu o așteptau cazane de curățat, ci un adevăr mult mai tulburător.