Întunericul e absența luminii

[Christine Fournier]

Capitolul 18: Sincronizarea Întunericului
Departe de zidurile sigure de la Hogwarts, în inima Angliei, se înălța un conac străvechi, învăluit într-o ceață deasă și apărat de vrăji de disimulare atât de puternice încât nicio bufniță a Ministerului nu-i putea găsi locația. În marea sală de consiliu a conacului, atmosfera era înghețată, luminată doar de flăcările unui șemineu uriaș de piatră și de lumina slabă a lunii care trecea prin ferestrele înalte.
În capul mesei masive de stejar, așezat pe un jilț ce semăna cu un tron, stătea el: Lordul Întunecat. Înalt, cu o prezență dominatoare și o paliditate supranaturală, chipul lui purta trăsăturile reci și nemuritoare ale unui vampir transformat cu ani în urmă. Privirea lui, sângerie și hipnotică, tăia penumbra, impunând o liniște de mormânt. Era Liderul Suprem.
La dreapta lui, stătea Dante. Îmbrăcat în hainele lui negre de călătorie, cu masca de argint așezată pe masă în fața lui, el își asuma rolul de lider operativ al Devoratorilor. Nu mai era profesorul tânăr de la Hogwarts; era creierul militar al acestei mișcări, cel care transforma viziunea Lordului în strategii sângeroase.
În jurul mesei lungi, zeci de Devoratori stăteau cu capetele plecate, într'o supunere totală. Printre ei se aflau câțiva dintre elevii de anul șapte de la Hogwarts, în special de la Viperini — aceiași care în curtea școlii o batjocoreau pe Rosalie, iar acum tremurau de frică și devotament în fața adevăratului lor comandant. Tot acolo, pe un loc de cinste, stătea și sora mai mare a Rosaliei. O fostă studentă de la Ravenclaw, cu o privire tăioasă și inteligentă, ea devenise o piesă de bază în planurile lui Dante.
Dante se ridică în picioare, iar mantia lui grea mătura podeaua de piatră, atrăgând toate privirile din sală.
— My Lord, începu Dante, iar vocea lui joasă și calculată umplu camera, pentru asedierea Hogwarts-ului totul este pregătit. Am securizat intrările secrete, am slăbit apărările din interior și am poziționat oamenii în puncte cheie. Când hotărâți dumneavoastră, școala poate fi asediată și cucerită.
O șoaptă de entuziasm trecu printre tinerii Viperini, dar o singură mișcare a mâinii lui Dante îi făcu să amuțească instantaneu. Privirea lui se mută spre sora Rosaliei.
Inițial, conform strategiei sale reci de dinainte de Crăciun, Dante plănuise să o trimită pe sora Rosaliei într-o misiune extrem de periculoasă în adâncurile Ministerului. Era o acțiune de infiltrare directă în biroul Șefului Aurorilor, un plan unde riscul de a fi descoperită și capturată era uriaș. Înainte, lui Dante nu i-ar fi păsat; o considerat doar un pion util care trebuia sacrificat pentru cauza comună.
Însă acum, privind-o în penumbra sălii, chipul Rosaliei îi invadă mintea. Își aminti de noaptea petrecută împreună în laborator, de felul în care ea se cuibărise în brațele lui și de faptul că acum erau în tratative, construind o legătură reală bazată pe iubire și încredere. Gândul că sora ei ar putea păți ceva grav, sau chiar să moară la ordinul lui direct, îi provocă o strângere rece în piept. Dacă Rosalie ar fi aflat vreodată că el i-a semnat condamnarea la moarte surorii ei, ar fi riscat să o piardă pentru totdeauna. Iar asta era ceva ce liderul Devoratorilor nu putea să permită.
Modificându-și planul în fracțiuni de secundă, Dante își mută ochii de pe ea și continuă pe un ton ferm, protejând-o fără ca cineva din sală să bănuiască motivul:
— Asediul școlii nu poate avea loc izolat. Pentru ca victoria să fie totală, trebuie să acaparăm și Ministerul Magiei în exact aceeași zi. Iar datorită muncii ei din interiorul Ministerului... — el făcu un semn discret spre sora Rosaliei, menținând-o pe o poziție sigură de supraveghere — suntem la curent cu fiecare mișcare a Aurorilor și cu fiecare modificare a rețelei de Securitate. Rolul ei acolo este crucial ca spion, oferindu-ne informații de la distanță. Ea ne va deschide porțile din interior când va veni momentul, dar nu vom forța nicio acțiune prematură.
Sora Rosaliei înclină capul cu mândrie, mulțumită că Dante îi cruța momentan prezența de la acțiuni directe în prima linie, fără să știe că bărbatul din fața ei o făcea doar pentru a-și salva propriul secret din temnițele de la Hogwarts.
— Planul nostru se bazează pe o precizie chirurgicală, explică Dante, desfășurând o hartă magică pe masă. Cele două atacuri trebuie să fie sincronizate perfect. Când ambele obiective vor fi complet pregătite și vulnerabile, atunci vom acționa concomitent.
Lordul Întunecat își mișcă încet degetele lungi pe brațul jilțului, iar un zâmbet sinistru, care îi lăsa la vedere colții ascuțiți, îi apăru pe buze.
— Ai lucrat excelent, frate, rosti Lordul Întunecat cu o voce sibilică și gravă, un secret pe care restul Devoratorilor din sală nu îl cunoșteau. Sincronizarea este cheia. Întoarce-te la Hogwarts și așteaptă semnalul meu.
Dante își înclină capul, își luă masca de argint de pe masă și părăsi conacul. În mintea lui, însă, ușurarea că își protejase indirect iubirea se împletea cu o tensiune uriașă. Când războiul avea să înceapă, va trebui să joace cel mai periculos joc dublu din istorie pentru a o menține pe Rosalie în siguranță.