Întunericul e absența luminii

[Christine Fournier]

Capitolul 26: Gustul Siguranței în Colivia de Aur
Când au ajuns în sufragerie, Rosalie s-a lăsat condusă la masă, acceptând în tăcere grija lui. Deși inima îi era încă strânsă de refuzul trimis Charlottei, căldura din gesturile lui Richard a topit treptat gheața care o cuprinsese. El a așezat în fața ei mâncare caldă adusă prin magie, iar comportamentul lui a revenit la acea blândețe profundă, protectivă și atentă din nopțile lor cele mai liniștite. O urmărea cu privirea, asigurându-se că mănâncă și că își recapătă forțele.
Tricoul lui cel larg o ferea de răceala încăperii, dar adevărata siguranță venea din prezența lui masivă de vizavi. Richard a lăsat tacâmurile deoparte, a privit-o lung prin aburul cald al ceaiului și a rupt tăcerea cu o voce joasă, catifelată, dar încărcată de o avertizare sumbră.
— Trebuie să înțelegi, Rosalie... nu te țin aici doar din egoism, a spus el, aplecându-se ușor peste masă pentru a-i prinde degetele fragile în palmele lui mari și calde. Ar trebui să rămâi în această casă și pentru că ești un magmetamorf. Abilitatea ta s-a trezit, iar lumea de afară a văzut-o. Dacă Lordul Întunecat află că eu ascund conștient o astfel de piesă rară, o armă pe care el o caută cu disperare pentru ritualurile sale... nu o să se termine bine. Nici pentru mine, dar mai ales pentru tine.
Ochii lui albaștri au fixat-o cu o intensitate disperată, lăsând-o să vadă, dincolo de masca de lider, frica pură de a o pierde.
— Pentru el, ești doar un ingredient, un sacrificiu pe o listă. Pentru mine, ești totul. Dacă află că te-am salvat din conac și te țin ascunsă de furia lui, va considera asta o trădare supremă. Rămâi aici, cu mine. Lasă-mă să fiu scutul tău în fața monstrului pe care eu însumi îl servesc.
Rosalie l-a privit direct în suflet, simțind cum degetele lui îi strâng subtil mâna. Realiza în sfârșit dimensiunea sacrificiului pe care Richard îl făcea: liderul Devoratorilor risca absolut totul, inclusiv propria viață în fața Liderului Suprem, doar pentru a o ține pe ea în siguranță sub hainele lui prea mari.
Rosalie a mâncat în tăcere, procesând fiecare cuvânt despre Lordul Întunecat și despre riscul uriaș pe care Richard și-l asuma ascunzând-o. Căldura mâncării și siguranța palmelor lui au liniștit-o în cele din urmă. A lăsat cana de ceai deoparte, l-a privit adânc în ochii lui albaștri și a cedat în fața devotamentului său.
— O să fac cum zici tu, Richard... o să rămân aici, a spus ea, cu o voce moale, dar hotărâtă. Însă am o singură condiție. Găsește o cale să o anunți pe Charlotte că sunt bine. Dacă știe că sunt în siguranță, se va putea concentra mult mai bine pe misiunea ei de la Minister și nu va face nicio greșeală din cauza disperării.
Richard a simțit o ușurare profundă inundându-i pieptul. I-a strâns degetele cu o posesivitate caldă și a înclinat capul.
— Îți promit. Voi găsi o metodă sigură, astfel încât ea să știe că ești vie și intactă, fără să bănuiască unde te afli.
După ce au terminat de mâncat, Richard s-a ridicat de la masă, a luat-o strâns de mână și a condus-o pe coridoarele întunecate ale reședinței sale protejate. Au urcat spre o aripă ascunsă a casei, oprindu-se în fața unei camere care, la prima vedere, părea complet pustie. Încăperea era goală, cu pereți din piatră cenușie, măturați doar de praful timpului și de lumina slabă a primăverii.
Rosalie l-a privit curioasă, dar Richard nu a spus nimic. Își ridică bagheta de tisă, i-a pus vârful direct în podul palmei stângi și, printr-o incantație șoptită, a făcut să apară o picătură sclipitoare de sange. Fără să ezite, a presat palma însângerată pe peretele rece de piatră.
Magia sângelui străvechi s-a activat instantaneu. Pe suprafața cenușie au început să se contureze linii sângerii și aurii, ramificându-se cu o viteză uimitoare, formând un arbore genealogic uriaș și complex. Era istoria liniei pure Wahlen, o viță veche și mândră de vrăjitori din Germania. Rosalie a urmărit firele magice cu ochii mari, până când privirea i s-a oprit la capătul de jos al arborelui.
Acolo, legate direct, erau doar două nume: Richard și fratele său mai mare, Heinrich. Însă, sub numele lui Heinrich, magia peretelui pulsa într-o nuanță neagră, stinsă, apărând simbolic ca și cum acesta ar fi fost decedat pentru lumea celor vii.
Richard a privit peretele cu o resemnare rece, dar profundă, strângând-o pe Rosalie mai aproape de flancul său.
— Ăsta este secretul meu cel mai mare, Rosalie, a rostit el, iar vocea lui joasă a răsunat cu un ecou grav în camera pustie. Heinrich este fratele meu mai mare. El este cel pe care lumea îl numește Lordul Întunecat. A fost transformat în vampir cu câțiva ani în urmă, motiv pentru care arborele de familie îl consideră mort... magia lui s-a schimbat, devenind o creatură a nopții, o umbră nemuritoare fără suflet.
Se întoarse spre ea, fixând-o cu o privire mistuitoare, plină de o mândrie aristocratică, dar și de o greutate uriașă.
— În acest moment, în capătul acestei linii de sânge pur, am rămas doar noi doi. Heinrich nu mai poate avea descendenți. Ceea ce înseamnă că eu, Dante Richard Wahlen, sunt singurul moștenitor rămas în viață care poate să dea urmași și să ducă numele mai departe. De aceea, tot ce fac, fiecare asediu pe care îl planific și fiecare Devorator pe care îl conduc, este pentru a securiza un imperiu în care sângele nostru să domnească. Iar acum, tu ești parte din acest destin.
Rosalie a privit arborele sângeriu de pe perete, apoi tricoul lui prea mare pe care îl purta, realizând cu o intensitate copleșitoare că nu mai era doar o elevă ascunsă de război. Devenise femeia din umbra singurului moștenitor al celei mai de temut dinastii magice din lume.
Rosalie rămase nemișcată în fața peretelui de piatră, privind cum liniile sângerii ale arborelui genealogic pulsau slab în penumbra camerei pustii. Mintea ei sclipitoare încerca cu disperare să proceseze greutatea celor auzite, dar două realizări uriașe o copleșeau în mod egal, lăsând-o fără răsuflare.
Pe de o parte, era șocul că Heinrich, fratele mai mare al lui Richard, era însuși Lordul Întunecat. Se gândea cu o strângere de inimă că prezența ei în această casă, sub protecția lui Richard, nu făcea altceva decât să complice și mai mult relația deja tensionată și periculoasă dintre cei doi frați. Dacă vampirul descoperea trădarea, Richard risca totul. Pe de altă parte, dincolo de strategiile militare, cuvintele lui Richard lăsaseră să plutească în aer o promisiune tulburătoare. El sugerase, fără echivoc, că el era singurul care putea continua acea linie de sânge pur... și că plănuia să o facă alături de ea.
Trase aer în piept, strângându-și brațele în jurul corpului învelit în tricoul lui larg, și își ridică ochii mari spre el, căutându-i privirea albastră și intensă.
— De ce mi-ai spus toate astea, Richard? — întreba ea, cu o voce moale, dar încărcată de o curiozitate profundă. — De ce mi-ai arătat arborele vostru și moștenirea ta?
Richard nu își trase privirea. Făcu un pas mai aproape de ea, ridicându-și o mână lungă pentru a-i prinde blând bărbia, obligând-o să îi susțină ochii în care nu mai era nicio mască de gheață, ci doar o hotărâre întunecată și definitivă.
— Ți-am spus pentru că nu mai vreau să fii doar un secret ascuns în aceste temnițe, Rosalie, rosti el, iar vocea lui joasă, catifelată, reverberă în camera goală. Dacă totul va merge conform planului săptămâna viitoare, iar asediul sincronizat va pune lumea la picioarele noastre, când mă voi întoarce din bătălie te voi face Doamna Wahlen.
Degetul lui mare îi mângâie ușor buza inferioară, o atingere profund posesivă care îi pecetluia destinul.
— În momentul în care vei purta numele meu și vei fi recunoscută oficial ca soția mea, ca viitoarea mamă a moștenitorilor acestei linii pure, Lordul Întunecat nu se va mai putea atinge de tine. Nici ca ingredient pentru ritualuri, nici ca sacrificiu. Heinrich își dorește imperiul și continuarea sângelui nostru mai mult decât orice. Ca Doamnă Wahlen, vei deveni intangibila pentru Devoratori. De aceea trebuie să rămâi aici și să mă aștepți. Războiul ăsta îl duc pentru noi.
Rosalie simți cum inima îi zvâgnea nebunește în piept. Monstrul pe care alesese să îl iubească nu plănuia doar să o salveze de la moarte; plănuia să o ridice pe un tron de umbre, transformând-o în piesa centrală a celei mai puternice dinastii magice din lume.