Întunericul e absența luminii

[Christine Fournier]

Capitolul 34: Numele Wahlen 
Masa lungă de lemn din marea sufragerie a fortăreței germane adunase doar patru persoane, dar mizele așezate între ele erau de o gravitate mortală. Rosalie și Charlotte stăteau de o parte, în timp ce Richard și Lordul Întunecat ocupau cealaltă latură, sub lumina tremurătoare a candelabrelor de argint. Atmosfera era atât de tensionată, încât chiar și zgomotul de cristal al paharelor părea o provocare.
Brusc, liniștea fu spartă de vocea Lordului Întunecat. Fără nicio avertizare, vampirul Heinrich își mută privirea sângerie de pe farfurie direct spre fratele său și începu să vorbească cu Richard într-o germană brutală, rapidă și tăioasă.
Rosalie și Charlotte înlemniră instantaneu. Se uitară încordate una la alta, cu mâinile strânse pe tacâmuri, simțind cum firele invizibile ale unui pericol uriaș se strângeau în jurul lor. Deși nu înțelegeau cuvintele din cauza ritmului asru al limbii, intuiau că fiecare silabă rostită de Heinrich le decidea destinele.
În realitate, Lordul Întunecat îl chestiona pe Richard cu un scepticism crunt:
— Hast du Gefühle für sie, Dante? Oder tust du das nur, um das Haus Wahlen am Leben zu erhalten? Sie ist doch nur ein unbedeutendes Mädchen... ein Kind. (Ai sentimente pentru ea, Dante? Sau o faci doar ca să ții familia Wahlen în picioare? E doar o fată nesemnificativă... un copil).
Richard nu clipi. Își menținu chipul ca o mască impecabilă de gheață, deși sub masă, genunchiul lui rămase lipit de cel al Rosaliei, transmițându-i o căldură protectoare, complet opusă tonului pe care îl folosi în secunda următoare. Își ridică paharul și îi răspunse fratelui său în aceeasi limbă germană dură, cu o indiferență calculată perfect pentru a elimina orice bănuială de slăbiciune:
— Es ist rein formal, mein Lord. Und gerade weil sie so jung ist, werde ich sie brechen. Ich werde dafür sorgen, dass sie mir absolut unterwürfig und loyal ist. (Este pur formal, my Lord. Și tocmai pentru că este atât de tânără, mă voi asigura că îmi va fi complet supusă și loială).
Auzind aceste cuvinte, Lordul Întunecat se lăsă pe spătarul scaunului, iar pe buzele lui palide înflori un zâmbet sinistru, dar profund mulțumit. Vanitatea lui de vampir și obsesia pentru viitorul imperiului fuseseră pe deplin satisfăcute; credea că fratele lui făcea doar o mutare dinastică rece, transformând o Villeneuve într-un pion perfect.
Heinrich ridică paharul de cristal, plin cu un vin roșu ca sângele, și îl înclină spre cei doi, pecetluind aprobarea lui suverană în fața Charlottei și a Rosaliei, care respirară în sfârșit, simțind că testul cel mai periculos fusese trecut în tăcere.
Cina se încheie sub privirea sângerie a Lordului Întunecat, iar cei patru se îndreptară spre marea sală de ritualuri a fortăreței. În penumbra încăperii, peretele masiv de granit pulsa deja în linii subțiri, aurii.
Richard o luă de mână pe Rosalie și o conduse în fața peretelui străvechi. Bătrânul vrăjitor german rosti ultimele incantații ale sângelui pur, iar Richard își trecu vârful baghetei peste podul palmei sale, lăsând o picătură de sânge să cadă pe piatră. Rosalie îi urmă mișcarea cu o precizie chirurgicală, lăsându-și propria picătură să se unească cu a lui.
În secunda următoare, magia fortăreței se activă cu un fior electric. Liniile de pe perete se ramificară violent, iar în tuș sângeriu și auriu, numele Rosalie de Villeneuve se înscrie oficial și definitiv în continuarea liniei Wahlen, chiar alături de cel al lui Richard.
Lordul Întunecat, Heinrich, privi literele proaspăt formate, iar scepticismul de pe chipul lui palid se transformă într-o acceptare tăcută, dar absolută. Magia sângelui vorbise; ea era acum Doamna Wahlen. Cu un zâmbet sinistru întins pe buze, vampirul înclină ușor capul în fața ei, recunoscând-o oficial ca egala fratelui său și viitoarea mamă a moștenitorilor imperiului lor, înainte de a părăsi sala alături de Charlotte printr'un pocnet sec de apariție magică.

---

Rămași în sfârșit singuri în marele dormitor al fortăreței, liniștea nopții din Germania se așeză peste ei ca un scut. Richard încuie ușa cu o mișcare scurtă de baghetă și se întoarse spre ea. Toată masca de gheață, rigiditatea calculată și duritatea cuvintelor spuse în limba germană la masă se prăbușiră într-o fracțiune de secundă.
O privi cu o dăruire absolută, oclumentia lui lăsând loc unei vulnerabilități adânci în ochii albaștri. Păși rapid spre ea, o prinse de talie și o trase strâns la pieptul lui solid, îngropându-și chipul în părul ei șaten.
— Iartă-mă, Rosalie... — îi șopti el la ureche, cu o voce joasă, răgușită și plină de o remușcare profundă. — A trebuit să vorbesc așa în fața lui. Trebuia să creadă că ești doar un pion supus, o mutare formală. Dacă Heinrich ar fi simțit fie și o fărâmă din iubirea mea pentru tine, te-ar fi distrus ca să mă controleze.
Rosalie își ridică privirea spre el, cu ochii sclipind de înțelegere și devotament. Știa că acele cuvinte dure fuseseră doar armura care le salvase viețile.
— Am înțeles, Richard... am avut încredere în tine, șopti ea, mângâindu-i maxilarul încleștat.
Richard nu mai scoase niciun alt cuvânt. Pasiunea mistuitoare, acumulată în lunile de secrete din temnițe și deghizări pe coridoare, explodă între ei într-un moment de triumf total. O ridică în brațe și o așeză pe patul masiv, îndepărtându-i rochia lungă din mătase albă cu o posesivitate caldă, oarbă și definitivă.
În acea noapte, în inima Germaniei, cei doi au făcut dragoste nu ca un profesor și o elevă ascunsă, ci ca soț și soție, stăpânii absoluți ai propriului lor univers întunecat. Săruturile lui Richard erau adânci, flămânde, revendicându-i fiecare centimetru de piele palidă, în timp ce mâinile lui mari o strângeau la piept ca pe cel mai prețios trofeu al războiului câștigat. Rosalie s-a abandonat complet în brațele lui, strângându-l la rândul ei cu toată forța, simțind că dincolo de cenușa lumii de afară, ea devenise oficial și pentru totdeauna Doamna Wahlen.
A doua zi, numele ei avea să fie făcut public la Londra, iar imperiul umbrelor avea să tremure în fața noii lor alianțe.