Întunericul e absența luminii

[Christine Fournier]

Capitolul 37: Ecoul Ușii Trântite
A doua zi dimineață, atmosfera din clădirea noului Minister al Magiei era de o rigiditate extremă. Ieșirea violentă a lui Richard din sala de conferințe lăsase urme adânci, iar funcționarii pășeau pe coridoare cu capetele plecate, șoptind speriați. Rosalie a ajuns la biroul ei din Departament, încercând să își păstreze neutralitatea, dar realitatea regimului condus de soțul ei a lovit-o chiar de la primele ore.
În timp ce își aranja pergamentele, a auzit doi colegi bârfind la tonomatul de cafea. Cu o minte sclipitoare și urechea ciulită, a aflat imediat că vrăjitorul care o abordase în timpul consiliului fusese mutat subit. În miez de noapte, printr'un ordin administrativ semnat direct de biroul central al lui Dante, bărbatul fusese retrogradat și trimis în cel mai de jos, întunecat și izolat subsol al Ministerului, la Arhivele Reglementărilor expirate. Nimeni nu înțelegea de ce, dar Rosalie a înghițit în sec. Richard acționase drastic și în secret, în ciuda refuzului ei ferm din sală. Posesivitatea lui nu lăsa loc de negocieri.

---

La pauza de prânz, în timp ce Rosalie se îndrepta spre ieșire pe un coridor mai retras, o siluetă elegantă i-a blocat calea. Era Charlotte. Sora ei mai mare o prinse de braț și o trase rapid în nișa unei ferestre înalte, privind-o cu o groază profundă și o panică nedeghizată în ochii de Ravenclaw.
— Rosalie, ce s-a întâmplat ieri la conferință? — a întrebat Charlotte într-o șoaptă disperată, asigurându-se că nu le auzea nimeni. Toată conducerea este în alertă. Liderul a ieșit din sală trântind ușa atât de puternic încât a cutremurat pereții, iar spionii mei mi-au spus că privirea lui de gheață era țintită exact spre rândul tău! Te-a pus în pericol? A aflat cineva despre voi? Charlotte tremura, conștientă de cruzimea de care Richard era capabil.
— Nu, Charlotte, liniștește-te, a răspuns Rosalie cu o voce perfect calmă și sigură. Un idiot din alt departament a încercat să mă invite la un ceai. L-am refuzat imediat, dar Richard a văzut scena. Mutarea lui la arhive a fost răspunsul. Nu a aflat nimeni nimic, secretul nostru este în siguranță.
Charlotte a scos un suspin lung de ușurare, dar a privit-o cu o uluire adâncă, realizând încă o dată că sora ei mai mică declanșa furtuni de gelozie sălbatică în mintea celui mai temut om din Anglia.
— Ai grijă, micuțo... omul ăsta controlează Ministerul, dar se pare că tu îi controlezi lui mintea, i-a șoptit Charlotte, înainte de a se îndepărta în grabă spre biroul ei.

---

Seara, după ce s-a întors în reședința lor protejată din Londra, Rosalie a luat o decizie fermă. Știa că gelozia lui Richard venea dintr-o iubire obsesivă, dar voia să îi demonstreze, în felul ei sclipitor, că îi aparține în totalitate și că respectă tradițiile casei în care intrase.
În timp ce el era plecat să asigure noi arestări în oraș, ea s-a retras în biblioteca casei. A căutat printre tomurile vechi aduse din Germania și a găsit un dicționar străvechi și un manual de gramatică al limbii germane. S-a așezat la masă, înfășurată în tricoul lui larg care încă mirosea a el, și a început în secret primele ei lecții. Repeta cuvintele în șoaptă, încercând să își muleze accentul melodios francez pe consoanele dure și tăioase pe care el le rostea cu atâta mândrie. Voia ca la următoarea cină, când el va încerca să o domine cu asprimea lui, să îi poată răspunde în propria lui limbă maternă, potolindu-i instinctele de temnicer cu dovada supremă a supunerii ei de Doamnă Wahlen.

Faptul că secretul căsătoriei lor din Germania rămăsese ferecat doar în mintea Charlottei și a Lordului Întunecat aducea o nouă dinamică, plină de provocări, pe coridoarele Ministerului Magiei. În ochii întregii comunități vrăjitorești, Richard Dante Wahlen era considerat cel mai râvnit burlac din noul regim. Deși era cunoscut ca fiind un lider extrem de dur, aspru și necruțător, acest nimb de putere absolută și frumusețea lui palidă, ascuțită, acționau ca un magnet puternic.
Femei ambițioase din rândul familiilor magice cele mai vechi, pure și influente — de la tinere aristocrate din dinastiile aliate până la funcționare din departamentele de elită — căutau prin orice mijloace să îi capteze atenția. Își aranjau pelerinele din mătase scumpă când îl vedeau trecând, îi aruncau priviri pline de înțeles în timpul consiliilor și inventau pretexte administrative doar pentru a intra în biroul lui central și a-i lăsa pergamente parfumate cu esențe rare.
Rosalie asista în tăcere la tot acest spectacol de vanitate în fiecare zi. Datorită minții ei sclipitoare și a antrenamentului riguros de oclumentie, își menținea chipul perfect impasibil când își vedea colegele de la Minister bârfind despre cum ar putea să îl cucerească pe temutul Lider. În sinea ei, o ușoară strângere de gelozie o măcina, dar mândria de Villeneuve și certitudinea nopților petrecute în brațele lui o ajutau să rămână o observatoare detașată. Știa un adevăr pe care niciuna dintre acele femei nu îl bănuia: bărbatul acela de gheață le ignora cu o cruzime suverană pentru că mintea și trupul îi aparțineau deja în totalitate ei.

---

Seara, cina s-a desfășurat în reședința lor într-o atmosferă caldă, dar încărcată de secretele zilei. Richard se întorsese obosit de la birou, cu umerii ușor lăsați, dar privirea lui albastră s-a luminat instantaneu când a văzut-o înfășurată în hainele lui lejere.
După ce spiridușii au strâns masa, Rosalie a lăsat paharul jos, l-a privit direct în ochi și a decis că este momentul perfect să pună în aplicare ceea ce studiase în secret în bibliotecă. Trase aer în piept, își stăpâni emoțiile și, renunțând la melodicitatea limbii franceze, rosti prima ei frază completă într-o germană curată, corectă, deși păstra un accent ușor exotic care o făcea incredibil de senzuală:
— Ich habe heute im Ministerium viel gesehen, Richard. Viele Frauen versuchen, deine Aufmerksamkeit zu erlangen. Sie wissen nicht, wem du gehörst. (Am văzut multe astăzi la Minister, Richard. Multe femei încearcă să îți capteze atenția. Ele nu știu cui îi aparții).
Richard a înlemnit pe scaun. Condeiul pe care îl ținea în mână s-a oprit, iar sprâncenele i s-au ridicat într-o expresie de uimire absolută. Ochii lui albaștri au scanat-o de sus până jos, realizând instantaneu că soția lui acceptase provocarea din Germania și învățase în secret limba lui maternă doar pentru a-i demonstra supunerea ei dinastică.
Pe buzele lui a apărut un rânjet plin de o mândrie sălbatică, oarbă și posesivă. S-a ridicat brusc de la masă, a pășit spre ea cu mișcări de prădător și a ridicat-o în brațe, prinzându-i chipul între palmele lui mari.
— Du lernst schnell, meine schöne Frau, (Înveți repede, frumoasa mea soție), i-a șoptit el direct pe buze, trecând și el în germană, cu acea voce joasă și catifelată care o stăpânea complet. Tu ești Doamna Wahlen, chiar dacă ele plâng pe coridoare după o simplă privire de-a mea.
A sărutat-o cu o pasiune devastatoare, sufocantă, un sărut care purta în el tot triumful că ea alesese să intre cu adevărat în lumea lui aspră, învățându-i limba și acceptându-i regulile crude, în timp ce restul Ministerului continua să alerge după o iluzie.